Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, trei surori originare din Bitinia (Asia Mică), s-au retras, în timpul împăratului Maximian (285-305), pe un deal înalt unde trăiau în post şi rugăciune. În timpul persecuţiei declanşate de împăraţii Diocleţian şi Maximian, guvernatorul oraşului Bitinia, Fronton, le-a arestat deoarece au refuzat să aducă jertfă idolilor. După ce au fost judecate, le-a supus la chinuri. Pe Sfânta Minodora a bătut-o cu toiege, trecând la cele veşnice. Sperând că Sfintele Mitrodora şi Nimfodora se vor înfricoşa şi vor renunţa la credinţă, guvernatorul Fronton a poruncit să fie adus trupul surorii lor. Dar sfintele fecioare au rămas statornice în credinţă şi, îndurând multe chinuri, au primit moarte mucenicească. Pe locul unde au fost îngropate sfintele muceniţe s-a ridicat un locaş de cult închinat lor în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare.
