Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim; Sfântul Mucenic Crescent
Aceşti Sfinţi Apostoli (Aristarh, Pud şi Trofim) au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel şi au lucrat împreună cu el la răspândirea Evangheliei Domnului Iisus Hristos. Sfântul Aristarh era din Tesalonic (Fapte 20, 4) şi a mers cu Sfântul Apostol Pavel în Asia, la Efes, la Colose şi apoi la Roma (Coloseni 4, 10; Filimon 1, 24), unde a stat cu Sfântul Apostol Pavel în temniţă. „Şi mergeau împreună cu el, până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim” (Fapte 20, 4). „Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba - în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l” (Coloseni 4, 10). Fiind episcop în Apameea Siriei, până la adânci bătrâneţi, Sfântul Aristarh a adus pe mulţi la cunoştinţa Evangheliei. Sfântul Pud este pomenit de Sfântul Pavel în a doua Epistolă a sa către Timotei, unde spune: „Te îmbrăţişează şi Pud” (2 Timotei 4, 21). Sfântul Pud era dregător în senatul Romei, şi i-a primit în casa lui pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Locuinţa sa a devenit mai apoi biserică. De Sfântul Trofim se pomeneşte tot în cartea Faptele Apostolilor, în capitolul 20, dar şi Sfântul Pavel aminteşte de el în a doua Epistolă a sa către Timotei zicând: „Pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav” (2 Timotei 4, 20). A îndurat moarte mucenicească prin sabie, după tăierea Sfântului Pavel, în timpul împăratului Nero, la Roma.