Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Cuvioşi Gheorghe Hozevitul şi Domnica
Sfântul Cuvios Gheorghe (sec. VII), părăsindu-şi toate averile sale, a plecat la Ierusalim ca să se închine la Sfântul Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos şi, câştigând harul cel dintru acesta, s-a dus şi a rămas la Mănăstirea Hozeva, unde s-a călugărit. Şi atât de nebiruit s-a arătat la toată osteneala şi viaţa aspră dedicată lui Hristos, încât se părea că este fără de trup. Deci, ajungând la treapta nepătimirii, şi-a aflat odihna ostenelilor, mutându-se în pace la Domnul. Tot astăzi pomenim pe Sfânta Cuvioasă Domnica (†474). Aceasta era din Cartagina şi, fiind încă păgână, a mers la Constantinopol împreună cu patru fecioare, unde s-a înfăţişat înaintea Arhiepiscopului Nectarie (381-397). Văzând dragostea ei pentru Hristos, Arhiepiscopul Nectarie a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. Sfânta Domnica a luat asupra sa chipul călugăresc şi întru mari nevoinţe şi osteneli duhovniceşti se lupta, încât a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi al prorociei. La adânci bătrâneţi ajungând şi ştiind mai dinainte ziua mutării ei la viaţa veşnică, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
