Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfinţii Cuvioşi Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima (Pomenirea morților)
Sfântul Cuvios Iosif s-a născut în Sicilia din părinţi dreptcredincioşi, Plotin şi Agata, fiind un copil blând şi având din fire multe însuşiri frumoase. Părinţii lui l-au crescut cu multă grijă, lucru care a fost de folos întregii Biserici, de vreme ce copilul acesta avea să fie alcătuitor de versuri şi de cântări, care a împodobit toată Biserica lui Dumnezeu. Căzând patria sa, Sicilia, în mâinile arabilor, fericitul Iosif a plecat împreună cu părinţii lui în Grecia şi s-a aşezat în Peloponez, apoi în Tesalonic. Tânărul Iosif, având nevoie de linişte, a intrat în Mănăstirea Latomos, făcându-se călugăr, ducând acolo o viaţă de mare asprime. Toată noaptea priveghea stând în picioare sau în genunchi, rugându-se şi înălţând Domnului cântări de laudă şi de preaslăvire, pe care el însuşi le alcătuia cu multă măiestrie, uimindu-i pe toţi cei care-l ascultau. A avut fericirea de a fi ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, din îndemnul căruia Cuviosul Iosif a plecat la Roma pentru a vesti că la Bizanţ a început din nou lupta împotriva sfintelor icoane. Nu a ajuns la Roma, deoarece corabia cu care călătorea a căzut în mâinile arabilor, care l-au dus în insula Creta, unde l-au ţinut închis șase ani. După ce a fost eliberat, cuviosul s-a retras într-un schit unde a început a alcătui cântări, imnuri şi canoane bisericeşti. A fost surghiunit în Herson pentru că a avut curajul să mărturisească cinstirea sfintelor icoane.
