Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfinţii Cuvioşi Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima
Sfântul Cuvios Iosif s-a născut în Sicilia din părinţi dreptcredincioşi, Plotin şi Agata, fiind un copil blând şi având din fire multe însuşiri frumoase. Părinţii lui l-au crescut cu multă grijă, lucru care a fost de folos întregii Biserici, de vreme ce copilul acesta avea să fie alcătuitor de versuri şi de cântări, care a împodobit toată Biserica lui Dumnezeu. Căzând patria sa, Sicilia, în mâinile arabilor, fericitul Iosif a plecat împreună cu părinţii lui în Grecia şi s-a aşezat în Peloponez, apoi în Tesalonic. Tânărul Iosif, având nevoie de linişte, a intrat în Mănăstirea Latomos, făcându-se călugăr, ducând acolo o viaţă de mare asprime. Toată noaptea priveghea stând în picioare sau în genunchi, rugându-se şi înălţând Domnului cântări de laudă şi de preaslăvire, pe care el însuşi le alcătuia cu multă măiestrie, uimindu-i pe toţi cei care-l ascultau. A avut fericirea de a fi ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, din îndemnul căruia Cuviosul Iosif a plecat la Roma pentru a vesti că la Bizanţ a început din nou lupta împotriva sfintelor icoane. Nu a ajuns la Roma, deoarece corabia cu care călătorea a căzut în mâinile arabilor, care l-au dus în insula Creta, unde l-au ţinut închis șase ani. După ce a fost eliberat, cuviosul s-a retras într-un schit unde a început a alcătui cântări, imnuri şi canoane bisericeşti. A fost surghiunit în Herson pentru că a avut curajul să mărturisească cinstirea sfintelor icoane.