Sfântul Cuvios Pavel era din Egipt, din Tebaida, şi a trăit pe vremea lui Deciu (249-251) şi Valerian (253-260). El învăţase carte elinească şi latinească, precum şi dreapta credinţă din Sfintele Scripturi. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor şi fiindcă bărbatul surorii sale voia să-l dea dregătorului spre chinuire, sfântul, care atunci avea 20 de ani, a fugit în munţi, unde s-a nevoit până la 113 ani. El a fost hrănit o vreme, precum odinioară Ilie, de un corb, care-i aducea în fiecare zi pâine. Marele Antonie l-a găsit pe Sfântul Pavel Tebeul adormit întru Domnul, în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune. Acesta este cel dintâi pustnic cunoscut al creştinătăţii. Tot azi pomenim pe Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul, care, ieşind din lume, s-a făcut monah în mănăstirea neadormiţilor din Constantinopol. De la o vreme, a fost chinuit cumplit de dorul pentru părinţi şi, primind binecuvântare să iasă din mănăstire, şi-a petrecut viaţa într-o colibă aproape de casa părintească. Înainte să moară s-a descoperit părinţilor săi, care l-au îngropat în coliba lui, iar peste mormânt au ridicat o biserică.
Sfântul Elefterie (†126) a trăit pe vremea împăratului Adrian (117-138) şi era din Roma. Rămânând orfan de tată, a fost crescut de mama sa, Antia, care primise credinţa creştină de la Sfântul Apostol Pavel. Copil fiind, Elefterie a fost dus la Sfântul Anichit, Episcopul Romei (†167), de la care a învăţat tainele credinţei creştine, a învăţat să se roage şi să desluşească învăţăturile Sfintei Scripturi.
Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251) şi a dregătorului Cumvrichie, prigonitor al creştinilor din părţile Nicomidiei, Niceei şi Cezareei Bitiniei.
Sfântul Ierarh Dosoftei (†1693) s-a născut în anul 1624 la Suceava, în familia Barilă. Părinţii săi, care se numeau Leontie şi Misira, aveau rude în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, deoarece se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, era de neam din Cipru şi a trăit pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Constanţiu (337-361). Era un om smerit cu inima. A fost păstor de oi, apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei sale a fost ales Episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Deoarece Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. Prin rugăciunile sale către Domnul a adus ploaie pe pământ în vreme de secetă şi a oprit ploaia care cădea peste măsură. Altă dată, a pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. De asemenea, a prefăcut un şarpe în aur, iar după ce l-a scăpat pe un om sărac din lipsă, a prefăcut din nou aurul în şarpe cum fusese mai înainte.
Pe parcursul acestui an, am aniversat în Biserica Ortodoxă Română Centenarul Patriarhiei Române (1925-2025). „Întemeiată în contextul istoric al României Mari, Patriarhia Română a devenit simbolul
Două decenii. La atât este estimată în prezent durata unei generații. Dincolo de denumirile cele mai curioase pe care le regăsim la „genealogiile” moderne - generația X, milenialii, generația Z etc., trebuie
Simbolismul Logosului a avut un parcurs lung şi sinuos în istoria și filosofia religiilor. Există în acest sens mai multe interpretări prefigurative, scrierile sacre ale popoarelor antice oferind în acest sens
La diferență de 31 de ani, fiind născuți în același ținut, am surprins din unele mărturii și amintiri care încă nu s-au pierdut anumite aspecte ce completează biografia unui talentat poet care a plecat prea
În fiecare an, în ultima zi a lunii noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul Hristos la misiunea de propovăduire a cuvintelor Sale veșnice. În mod deosebit,
În perioada Postului Nașterii Domnului suntem invitați să ne reconfigurăm viața interioară printr-un control mai atent al gândurilor, o disciplinare constantă a afectivității și o deschidere responsabilă fa
