Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist
Aceşti sfinţi erau din Persia, în vremea domniei regelui Sapor al 2-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor. În vremea aceea, între oamenii care slujeau la curte erau în taină şi creştini. Dintre sfinţii pomeniţi astăzi erau Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi întăriţi în credinţă. Deci, au fost pârâţi aceştia trei că sunt creştini şi pentru aceasta au fost bătuţi cu toiege ghimpoase, spânzuraţi şi arşi pe coaste cu făclii aprinse. Dar sfinţii au rămas prin harul lui Dumnezeu nevătămaţi şi prin rugăciune au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Atunci, au fost băgaţi în căldări cu smoală şi cu plumb topit, apoi au fost aruncaţi în mare. Şi din toate acestea, scăpând întregi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Lor li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi 7.000, în frunte cu mama regelui însăşi. Achindin, Pigasie şi Anempodist au fost închişi într-un cuptor ars în foc şi astfel şi-au luat sfârşitul nevoinţei lor.
