Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa

Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 26 Aug, 2021

Mucenicul Adrian şi soţia sa, Natalia, erau din cetatea Nicomidiei şi au pătimit în zilele împăratului Maximian (286-305). Când a ajuns în Nicomidia, împăratul s-a închinat la zei și a poruncit ca toţi cei ce cred în Hristos să fie prinşi şi chinuiţi. Doar douăzeci şi trei de creştini au fost prinşi atunci şi judecaţi. În timpul judecăţii, Adrian, un bărbat cinstit din Nicomidia, care ţinea obiceiul păgân, i-a întrebat pe mărturisitorii lui Hristos de ce suferă atâtea. Creştinii i-au răspuns că suferă pentru a primi bunătăţile cele pregătite de Dumnezeu. Adrian a declarat atunci că vrea şi el să moară împreună cu ei. Soţia lui, Natalia, la început s-a îngrijorat pentru întemniţare, dar, aflând motivul, s-a îmbrăcat în haină luminată şi a mers la soţul ei, în temniţă, bucurându-se pentru alegerea pe care o făcuse. În seara dinaintea judecăţii, Adrian a mers la soţia sa ca să-i spună de sfârşitul lui, însă Natalia nu l-a primit în casă, gândind că a fugit de mucenicie. Aflând însă vestea muceniciei, ea a mers la temniţă şi îi îmbărbăta pe toţi cei care sufereau pentru Hristos. Adrian a fost mult chinuit, căci l-au pus cu faţa în jos şi l-au bătut cu toiege, apoi, întorcându-l cu faţa în sus, l-au bătut atât de tare pe burtă, încât i se vedeau măruntaiele. După ce i-au tăiat mâinile şi tălpile picioarelor a fost aruncat în temniţă cu ceilalţi creştini. Sfântul Adrian a murit fiindcă închinătorii la idoli i-au zdrobit fluierele picioarelor. La Arghiropolis, în apropiere de Bizanţ, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi Natalia, sfârşindu-şi alegerea ei cea mucenicească şi fără de sânge, ca una care a pătimit slujindu-i pe mucenici şi fugind din casa ei pentru desăvârşita curăţie.

Citeşte mai multe despre:   Sfinții Adrian și Natalia  -   martiriu