Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 18 Aug, 2021

Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru erau fraţi după trup, iar cu meşteşugul erau sculptori, sub îndrumarea unor sfinţi bărbaţi, anume Proclu şi Maxim, de la care au învăţat nu numai această meserie, ci şi viaţa creştină plăcută lui Dumnezeu. Într-una din zile un oarecare stăpânitor al unei ţări l-a rugat pe dregătorul Iliricului să-i trimită nişte iscusiţi ziditori în piatră, ca să ridice zeilor păgâni o frumoasă capişte. Şi au fost trimişi la stăpânitorul acela Sfinţii Flor şi Lavru, care erau mai pricepuţi decât alţii la lucrul acela. Zidind ei capiştea după porunca primită, preţul pentru osteneală îl împărţeau săracilor, învăţându-i pe aceia şi credinţa în Hristos-Domnul. Iar ei luând puţină hrană petreceau în rugăciune şi postire. Oarecând, cioplind ei în piatră, fiul unui slujitor idolesc s-a apropiat prea mult de Sfinţii Flor şi Lavru şi sărindu-i în ochi o bucăţică dintr-o piatră, l-a vătămat. Strigând el de durere, tatăl său a venit repede şi văzându-i faţa plină de sânge şi ochiul rănit şi-a rupt hainele de jale. Atunci, slujitorul idolesc a început a-i ocărî pe cei doi, sărind să-i bată, dar a fost oprit de unii oameni care au mărturisit nevinovăţia sfinţilor. Aşadar, mucenicii Flor şi Lavru l-au luat pe copil la ei şi i-au spus: „Dacă vei crede din toată inima în Dumnezeul Cel propovăduit de noi, ochiul tău se va tămădui îndată”. Şi după ce sfinţii s-au rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, au însemnat ochiul copilului cu semnul Sfintei Cruci, iar ochiul îndată s-a făcut întreg şi sănătos. Atunci, atât copilul, cât şi tatăl său, care se numea Memertin, au crezut în Hristos. După aceasta, Sfinţii Flor şi Lavru au mers acolo unde erau pregătiţi idolii şi legându-i cu funii i-au doborât la pământ şi i-au sfărâmat. Auzind acestea, stăpânitorul locului aceluia a poruncit ca Memertin şi fiul său să fie arşi de vii, iar pe Flor şi pe Lavru, bătându-i cumplit, i-a trimis lui Licheon, conducătorul Iliricului. Acela i-a cercetat şi văzând că nu renunţă la credinţa creştină i-a aruncat într-un puţ adânc şi i-a acoperit cu pământ. Şi aşa au primit Sfinţii Flor şi Lavru cununile muceniciei.