Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Platon, Roman şi Zaheu
Sfântul Mucenic Platon (†302) era din ţara Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu mucenicul Antioh, născut din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă. Deşi tânăr cu anii, cu înţelepciunea era bătrân şi propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală în mijlocul închinătorilor la idoli. Din acest motiv a fost prins de necredincioşi şi dus la judecată în faţa dregătorului Agripin. Deci, auzind dregătorul că sfântul nu se închină la idoli, a poruncit la 12 slujitori să-l bată pe rând, dar bunul pătimitor pentru Hristos nu a ostenit, răbdând toate loviturile pentru Domnul său. L-au întins apoi pe un pat de aramă ars în foc, bătându-l iarăşi cu toiege, dar când l-au coborât de acolo au aflat tot trupul său întreg şi nevătămat, încât cei de faţă au spus: „Cu adevărat mare este Dumnezeul creştinilor”! Chinuitorul a poruncit atunci ca sfântul să fie jupuit de viu, dar văzând că nimic nu-l poate întoarce de la credinţa sa în Hristos Iisus, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Şi aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Platon. Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Roman. Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximian (285-305) şi din râvnă pentru Hristos oprea nu doar poporul păgân din Antiohia să intre în capiştea idolilor, ci şi pe însuşi dregătorul Asclepiade. Pentru aceasta a fost bătut peste gură şi i-au jupuit pielea de pe coaste, însă mucenicul răbda toate cu vitejie. Deci, privind Roman la un copil din mulţime, pe care-l chema Varula, i-a zis dregătorului: Mai priceput este copilul acesta decât tine, om bătrân! Şi dregătorul, chemând pe copil la sine, l-a întrebat: Pe care Dumnezeu cinsteşti? Iar copilul a răspuns: Pe Hristos cinstesc! Apoi, dregătorul iar l-a întrebat: Cum este mai bine, a cinsti un Dumnezeu sau mai mulţi? Copilul a răspuns: Mai bine este a cinsti pe unul Dumnezeu Iisus Hristos, căci El este Dumnezeu adevărat, Cel ce ne-a zidit pe noi toţi, iar zeii voştri sunt diavoli! Pentru aceasta tiranul a poruncit călăului să-i taie capul copilului. Sfântul Roman a fost sugrumat mai târziu în temniţa în care era închis. Şi aşa, Varula pruncul şi Roman au primit cununa mucenicilor din mâinile Domnului Iisus Hristos.
