Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfinţii Mucenici Platon, Roman şi Zaheu
Sfântul Mucenic Platon (†302) era din ţara Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu mucenicul Antioh, născut din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă. Deşi tânăr cu anii, cu înţelepciunea era bătrân şi-L propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală în mijlocul închinătorilor la idoli. Din acest motiv a fost prins de necredincioşi şi dus la judecată în faţa dregătorului Agripin. Auzind dregătorul că sfântul nu se închină la idoli, a poruncit la 12 slujitori să-l bată pe rând, dar bunul pătimitor pentru Hristos a răbdat toate loviturile pentru Domnul. L-au întins apoi pe un pat de aramă ars în foc, bătându-l iarăşi cu toiege, dar când l-au coborât de acolo au aflat tot trupul său întreg şi nevătămat, încât cei de faţă au spus: Cu adevărat mare este Dumnezeul creştinilor! Chinuitorul a poruncit atunci ca sfântul să fie jupuit de viu, dar văzând că nimic nu-l poate întoarce de la credinţa sa în Hristos Iisus, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Şi aşa a primit cunuma muceniciei Sfântul Platon.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Mucenic Roman. Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximian (285-305) şi din râvnă pentru Hristos oprea nu doar poporul păgân din Antiohia să intre în capiştea idolilor, ci şi pe însuşi dregătorul Asclepiade. Pentru aceasta a fost bătut peste gură şi i-au jupuit pielea de pe coaste, însă mucenicul răbda toate cu vitejie. Privind Roman la un copil din mulţime, pe care-l chema Varula, i-a zis dregătorului: Mai priceput este copilul acesta decât tine, om bătrân! Şi dregătorul, chemând pe copil la sine l-a întrebat: Pe care Dumnezeu cinsteşti? Iar copilul a răspuns: Pe Hristos cinstesc! Apoi, dregătorul iar l-a întrebat: Cum este mai bine, a cinsti un Dumnezeu sau mai mulţi? Copilul a răspuns: Mai bine este a cinsti pe unul Dumnezeu Iisus Hristos, căci El este Dumnezeu adevărat, Cel ce ne-a zidit pe noi toţi, iar zeii voştri sunt diavoli! Pentru aceasta tiranul a poruncit călăului să-i taie capul copilului. Sfântul Roman a fost sugrumat mai târziu în temniţa în care era închis. Şi aşa, Varula pruncul şi Roman au primit cununa mucenicilor din mâinile Domnului Iisus Hristos.
