Naşterea Maicii Domnului - începutul sărbătorilor din cursul anului bisericesc

La 1 septembrie am intrat într-un nou an bisericesc. Prima sărbătoare este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Această zi închinată Născătoarei de Dumnezeu este începutul praznicelor din cursul anului bisericesc.

Această sărbătoare marianică face trecerea de la Vechiul Testament către Noul Testament. Prin Naşterea Maicii Domnului începe să se vadă împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament legate de venirea lui Mesia.

În acest sens, troparul sărbătorii ne spune: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.

Serbarea Naşterii Maicii Domnului în a opta zi din anul bisericesc are înţelesuri teologice profunde. Din Sfânta Fecioară Maria Se va întrupa Fiul lui Dumnezeu Cel Veș­nic, deci era logic să cinstim naşterea ei în ziua veşniciei, care este a opta. Această zi este, în teologie, a veșniciei şi reprezintă viața veșnică.

Un lucru foarte interesant anul acesta este că sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului se suprapune cu ziua duminicii care pentru noi creştinii este prima şi a opta zi. În zi de duminică, adică în prima zi a creaţiei, s-a făcut lumină. Tot în zi de du­mi­nică, adică în prima zi a rezidirii, ni s-a arătat Lumina Învierii lui Hristos, inaugurând ziua a opta cea veşnică a bucuriei edenice şi a vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.

Prăznuirea marianică la 8 septembrie (prima lună a anului bisericesc) ne arată că prin Naşterea Sfintei Fecioare Maria se întrezăreşte bucuria cerească din ziua a opta care este inaugurată de Fiul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în dimineaţa Învierii Sale.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel precizează: „Prin Fecioara Maria, Hristos-Domnul, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, a venit în lume şi biruind moartea prin Înviere ne-a dăruit viaţă veşnică. Cifra 8 simbolizează veşnicia şi infinitul, dar mai ales viaţa veşnică. Cel veşnic, Fiul lui Dumnezeu, Se naşte din Fecioara Maria şi aduce lumii viaţa veşnică. Aşadar, sărbătoarea este fixată în ziua a opta a lunii septembrie, la începutul anului bisericesc, pentru a ne arăta că prin Maica Domnului se face începutul acestei lucrări de dăruire a vieţii veşnice de către Mântuitorul Iisus Hristos”.

În Biserica Ortodoxă, învăţătura despre Maica Domnului stă în strânsă legătură cu învăţătura despre Domnul nostru Iisus Hristos şi mântuirea neamului omenesc. În teologia ortodoxă, mariologia este strâns legată de hristologie. Sfânta Fecioară Maria este cinstită în Biserica Ortodoxă pentru că este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

În prăznuirea Naşterii Maicii Domnului Părinţii Bisericii văd o prefigurare a bucuriei Întrupării lui Hristos, de aceea Serghie Aghiopolitul în slava de la Litia sărbătorii din 8 septembrie teologhiseşte:
„Veniţi, toţi credincioşii, să alergăm către Fecioara, că, iată, se naşte cea din pântece mai înainte rânduită a fi Maică Dumnezeului nostru, cămara fecioriei, toiagul lui Aaron ce a odrăslit din rădăcina lui Iesei, propovăduirea prorocilor, rodul drepţilor Ioachim şi Ana se naşte adică, şi Biserica cu a sa cuviinţă se împodobeşte; biserica cea sfântă, lăcaşul lui Dumnezeu, alăuta fecioriei, cămara cea împărătească, întru care taina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor, ce s-au adunat împreună desăvârşit, s-a lucrat întru Hristos. Căruia închinându-ne, lăudăm naşterea Fecioarei cea cu totul fără prihană”.

Din paginile Sinaxarului aflăm că Sfânta Fecioară Maria s-a născut din Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, dobândit la bătrâneţe, după stăruitoare rugăciuni. Sfântul Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din seminţia lui Iuda, fiind urmaş al regelui David, iar Sfânta Ana, mama sa, era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminţia lui Aaron. Naşterea Maicii Domnului este rodul rugăciunii evlavioşilor părinţi Ioachim şi Ana, care doriseră să aibă în sânul familiei lor un urmaş.

Până la vârsta de 3 ani a crescut în casa Sfinţilor Ioachim şi Ana, iar apoi va trăi până la 15 ani în Templul din Ierusalim. La această vârstă este dată în grija Dreptului Iosif. Din acest moment, cunoaştem viaţa Sfintei Fecioare Maria din paginile Noului Testament. Din Sfintele Evanghelii aflăm că din acest moment viaţa ei este strâns legată de cea a Fiului ei Dumnezeiesc, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. După Înălţarea la cer a Domnului, despre viaţa Sfintei Fecioare Maria aflăm din tradiţia Bisericii.

La 8 septembrie o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria, pe care o numim Maica Domnului, iar în cult Prea­sfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna Noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria. Toate aceste numiri ale Sfintei Fecioare Maria îşi au fundament dogmatic în hotărârile Sinodului al 3-lea Ecumenic desfăşurat la Efes în anul 431.

La acest sinod s-a hotărât că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu şi s-a mărturisit că ea este Maica Domnului. Prin această hotărâre, Biserica recunoaşte cele două atribute ale Sfintei Fecioare Maria: meritul de a fi născut pe Dum­nezeu în trup şi pururea fecioria ei. Plecând de la hotărârile acestui sinod, s-au pus bazele la ceea ce în teologie se numeşte mariologie - teologia despre Maica Domnului.

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Preasfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, pentru aceasta noi o cinstim zilnic prin cuvintele inspirate ale imnografiei bizantine: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.