Dragoste pentru cei aflați în necazuri

În Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi, activitatea Bisericii se inten­sifică și se diversifică pe mă­sura nevoilor și provo­că­rilor unei societăți din ce în ce mai sărăcite. Parohia `Sfinții Ioachim și Ana” din Mizil răs­punde prezentului co­mu­nității ei printr-o angajare fap­tică și comunională exemplară.

Biserica „Sfinții Ioachim și Ana” și „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din Mizil s-a înălțat din darul generos al doamnei Ana Paraschiv, al familiei sale, și prin strădania părintelui Florin Alin Sandu, în numai un an, personalizând plastic și arhitectural, prin limbajul său formal și structural, un spațiu generos al orașului. În numai opt ani de la ridicare, biserica maramureșeană din Mizil a devenit o emblemă spirituală a orașului și, deopotrivă, loc unde se dau răspunsuri adecvate provocărilor prezentului.

Am ajuns aici într-o amiază de vară toridă, bucurându-ne însă de frumusețea și taina monumentalei biserici maramureșene și de cuvintele părintelui paroh Ionuț Negoiță, care este și protoiereul Protopopiatului Urlați, și care ne-a vorbit despre istoria sfântului locaș, dar mai ales despre implicarea vie a Bisericii în viața comunității.

„În parohia noastră viețuiesc peste 600 de familii. Specific este faptul că aici se trăiește în cel mai concret sens creștinește. Adică, activitatea pastoral-duhovnicească și social-filantropică răspunde unor nevoi concrete ale oamenilor. Credincioșii, în afară de participarea la sfintele slujbe, prin Comitetul parohial și prin Consiliul parohial, sunt cuprinși în alte diverse acțiuni. Identificarea familiilor cu posibilități reduse, cu copii care nu au îmbrăcăminte, rechizite sau hrană și ajutorarea lor reprezintă una dintre ele. Împreună cu aportul generos al doamnei Ana Paraschiv, ctitorul acestei sfinte biserici, mulți neajutorați din parohie și din aproape tot orașul au fost semnificativ sprijiniți în decursul anilor. De Paști, spre exemplu, peste 200 de asemenea familii au primit ajutoare constând în alimente specifice perioadei pascale. Astăzi, în Mizil, foarte puțini oameni mai au un loc de muncă sigur și stabil. Mulți dintre locuitori l-au părăsit, fie retrăgându-se în mediul rural, unde se ocupă cu agricultura de subzistență, fie plecând din țară în căutare de muncă. Din această cauză, sărăcia afectează grav viața oamenilor. Dar, așa cum spun Părinții noștri bi­sericești, niciodată nu trebuie să deznădăjduim. Pentru că Dumnezeu va rândui ca lucrurile să meargă mai bine și în țara noastră”, ne spune părintele.

Anul acesta, mai mult ca altă dată, parohiile și mănăstirile vin în întâmpinarea credincioșilor „pentru a le arăta că Biserica are întotdeauna poarta deschisă pentru fiecare suflet”, cum spune părintele protoiereu. „De fapt, acesta este și scopul Bisericii noastre: să ne mântuim sufletele și prin ajutorarea aproapelui aflat în suferință, în lipsuri. Fiecare dintre noi, preoții, gândim relațiile cu acești oameni și din perspectivă strict umană. Pentru că dacă slujim doar la Altar și le vorbim numai din anvon, dându-le sfaturi fără a pune în practică fapta, nu este suficient. Trebuie să arătăm oamenilor că avem inimă deschisă și dragoste pentru cel aflat în suferință. Și, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Dumnezeu nu va rămâne dator nimănui atunci când oferim milostenie”, continuă părintele.

De la discuțiile despre modul în care monahii și preoții mireni au reușit să facă față suferințelor și batjocurilor la care au fost supuși în închisorile comuniste, fără să se lepede de Dumnezeu, organizate în spațiul generos al bisericii maramureșene de către Liga Tineretului Creștin Ortodox din oraș, la mărțișoarele oferite femeilor în pragul primăverii, de la sprijinirea financiară a desfășurării unui meci de fotbal între tinerii din filialele ligii amintite din Mizil și Blejoi la conferințe despre rolul religiei în școală și societate, cu participarea a peste 150 de persoane, elevi, profesori și preoți, Biserica este prezentă. Prin aportul acelorași tineri ortodocși din Mizil, parohia părintelui protoiereu Ioan Negoiță a luminat cu Sfânta Lumină mormintele din cimitirul orășenesc, unde au fost aprinse 500 de candele achiziționate de la Arhiepiscopia Bucureștilor. Și tot datorită acestei rodnice și strânse colaborări, a fost posibil ca, împreună cu Muzeul Țăranului Român din Capitală, orașul Mizil să devină gazdă a „Nopții muzeelor” , prin micuțul muzeu organizat de aceiași tineri. Performanțe notorii pentru o urbe sărăcită, depopulată, măcinată de multiple și grave probleme sociale.

„Unii întreabă de ce uneori dăm un bănuț celor care fac altceva decât să-și cumpere o pâine cu el. Noi însă socotim că Dumnezeu scrie acolo sus fapta cea bună a celui care dăruiește, și rămâne problema fiecăruia ce face cu bănuțul respectiv. De aceea îi îndemnăm pe toți părinții din protoierie să fie cu inima deschisă, pentru că sunt oameni, mai ales pensionari, care nu-și pot asigura traiul zilnic și medicamentele. Sunt familii care trăiesc doar din ajutorul social și din alocația copiilor. Acestora, în primul rând, Biserica este datoare să le aducă un zâmbet, o mângâiere”, mărturisește părintele protoiereu.

Am încheiat pelerinajul nostru în Parohia „Sfinții Ioachim și Ana” consemnând și dorința de a materializa proiectul unui centru social-cultural în incinta curții sfântului locaș, ce va cuprinde o sală de mese, bucătărie și o sală de studiu, unde, în fiecare zi, se va oferi la prânz o masă caldă gratuită unui număr de cazuri sociale. Iar în sala de studiu, copiii nevoiași, după terminarea orelor de școală, vor lua masa și își vor pregăti temele ajutați și supravegheați de cadre didactice specializate, care și-au oferit deja serviciile lor voluntare. Astfel, parohia, Biserica, își va întări și mai mult rolul generator de viață în trupul comu­nității.