Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
„În fiecare copil există un potenţial, depinde de noi să-l valorificăm”
Accesul tot mai facil la tehnologie şi mirajul indus că în lumea virtuală găsim orice ne-au îndepărtat de activităţile şi pasiunile creatoare. Dintre toţi, copiii şi tinerii sunt cei mai influențați de tehnologie, de aceea este important ca noi, adulţii, să-i îndrumăm către preocupări cotidiene care să le aducă satisfacţii şi împliniri sufleteşti. Asta pentru că, după cum spunea Sfântul Nicodim Aghioritul, „exerciţiul minţii nu lasă timp ca omul să alunece spre păcat”.
Cu fiecare zi ce trece ne cufundăm tot mai mult în lumea virtuală și uităm de plimbările în natură, întâlnirile cu prietenii, activităţile în aer liber sau jocul copiilor din faţa blocului. În ultima vreme, am experimentat concerte sau piese de teatru, la care am fost prezenți doar on-line. Fără îndoială că tehnologia aduce cu sine avantaje, informaţii utile, însă trebuie să dăm dovadă de responsabilitate și echilibru pentru că „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc; toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc”, cum spunea Sfântul Apostol Pavel.
Se știe că, în principal, copiii învaţă prin imitaţie, astfel că rolul adulţilor în direcţionarea acestora către activităţi benefice dezvoltării personale este important.
„Dacă de mic creşte în Biserică şi are sădite în suflet lucruri frumoase, atunci copilul îşi însușește valori morale sănătoase, iar mai târziu va şti foarte bine să discearnă. Dacă, dimpotrivă, creşte într-o familie unde vede numai chefuri, unde părinţii nu comunică unul cu altul sau unde uitatul la televizor a devenit o dependenţă, atunci nu va face nici el ceva diferit”, ne-a spus prof. dr. Denisa Mănoiu, inspector şcolar la disciplina Religie.
„Exerciţiul minţii nu lasă timp ca omul să alunece spre păcat”
Când preocupările noastre merg până într-acolo încât uităm de semenii noştri, de familia noastră şi chiar de noi înşine, devine o certitudine faptul că urmăm un drum greşit. Biserica recomandă activităţi ziditoare de suflet, pentru că, după cum spunea Sfântul Nicodim Aghioritul, „exerciţiul minţii nu lasă timp ca omul să alunece spre păcat”. „Biserica oferă tinerilor o abordare cât se poate de realistă a lucrurilor, şi mă refer la toate activităţile culturale, muzicale sau educative pe care le sprijină, precum taberele pentru copii şi tineret sau întâlnirea tinerilor ortodocşi, care, pe lângă atelierele practice sau de dezvoltare personală, cuprind şi latura religioasă, de trăire a Ortodoxiei. Totodată, asociaţiile elevilor sau studenţilor ortodocşi care desfăşoară activităţi diverse sunt exemple clare că tinerii pot să se distreze frumos împreună şi să fie în adevărată comuniune”, mai subliniază prof. Mănoiu.
Oportunităţile sunt foarte multe şi dintre cele mai diverse, iar alegerea lor se va face ţinând cont de ceea ce tânărul are nevoie sufleteşte la un moment dat, de căutările sale, de exemplul dobândit în sânul familiei.
Printre pasiunile care împodobesc viaţa omului, dau un plus de sens şi frumuseţe vieţii cotidiene şi - important - nu se transformă cu timpul în vicii, se numără filatelia, numismatica, ierbarul, ilustratele, sporturi precum şahul, ciclismul, pelerinajele, călătoriile şi vizitarea muzeelor, pictura, lectura, epigramele şi muzica.
Multe dintre acestea sunt promovate de Biserică în cadrul diferitelor tabere organizate pentru copii şi tineri. Tot în tabere, tinerii se conectează mai mult la ceea ce înseamnă trăirea credinţei ortodoxe, merg să vadă cum vieţuiesc monahii într-o mănăstire sau cum curge în simplitate viaţa la ţară. De asemenea, copii şi tineri, deopotrivă, descoperă bogăţiile naturii, învaţă să respecte munca fiecărui om în parte, să empatizeze cu problemele colegilor, să trăiască în comuniune deplină cu semenii, cu Dumnezeu şi cu natura. „Am fost profesor trei ani în Bucureşti, iar 80 de săptămâni din viaţa mea le-am petrecut în aproape 80 de sate făcând voluntariat. De aceea cred că cei de la oraş ar trebui să vadă şi cum trăiesc cei de la sat, dar şi invers. Interacţiunea e foarte importantă, pentru că sunt diferenţe foarte mari între copiii care învaţă în urban, respectiv cei din rural. Sunt ca nişte schimburi de experienţă care aduc beneficii şi de o parte, şi de alta”, ne-a mărturisit şi Marian Dumitru Rugină, consilier pentru activităţi cu tineretul în cadrul Episcopiei Huşilor.
„Formarea continuă a copilului ar trebui să ne preocupe în mod constant”
Chiar dacă multe instituţii de învăţământ derulează proiecte Erasmus, schimburi de experienţă cu şcoli din diverse ţări, care sunt oportunităţi de cunoaştere a culturii şi a religiei altor semeni, acestea nu trebuie să ne facă să uităm de credinţa noastră, de cultura şi tradiţiile strămoşeşti.
De aceea, mersul la biserică în satul bunicilor, vizitele la atelierele meşterilor populari sau pur şi simplu conectarea cu natura prin diverse activităţi recreative, precum drumeţiile ori mersul pe bicicletă, nu ar trebui să lipsească din programul sfârşitului de săptămână sau al vacanţelor copiilor şi adolescenţilor. „Eu nu dau sfaturi, însă vă spun că există numeroase beneficii în creşterea copilului şi adolescentului dacă acesta descoperă viaţa la ţară sau se conectează cu natura. Iar părinţii ar trebui să stea împreună cu ei, pentru că, în timpul unor astfel de activităţi precum drumeţiile, mersul pe bicicletă sau gătitul ori vizionarea unui film, părintele își descoperă copilul. Formarea continuă a copilului este foarte importantă şi ar trebui să ne preocupe în mod constant pe noi, formatori şi coordonatori de diferite programe, pe preoţi şi pe părinţi”, a mai spus consilierul eparhial.
În toate activităţile este indicat să ţinem cont şi de ceea ce le face plăcere copiilor, să nu-i forţăm să facă lucruri pentru că „trebuie” fără a le explica „de ce”. „Chiar şi când au greşit, scopul nu este de a certa copiii, ci de a discuta cu ei să vedem ce este de făcut. Copiii au nevoie de căldură umană, să simtă că cineva se îngrijeşte de ei, iar noi nu trebuie să cedăm la greu, pentru că Dumnezeu lucrează în special unde există o mai mare nevoie, nu unde există de toate. Aceasta reprezintă o pastoraţie viabilă şi durabilă. În fiecare copil ori tânăr există un potenţial, depinde de noi cum îl valorificăm”, a mai subliniat Marian Dumitru Rugină.