Mame sfinte, născătoare de sfinți

Este cunoscut rolul părinților în educația și în formarea copiilor lor, în pregătirea lor pentru o viață creștină. În timp, copiii devin oglinda părinților şi duc mai departe ceea ce ei înşişi au primit de la înaintașii lor. Aşa încât recunoștința este sentimentul firesc pe care copiii trebuie să-l arate părinților. Vom afla mai multe despre paradigma educației creștine materne în viața Sfinților Trei Ierarhi de la pr. conf. univ. dr. Constantin Băjău, titularul Catedrei de Teologie Patristică la Facultatea de Teologie din Craiova.

Părinte profesor Constantin Băjău, cu­noaștem din însemnările patristice, în general, și de la Sfinții Trei Ierarhi, în mod special, despre o legătură aparte a dinamicii parenetice părinte-copil. Mamele au fost în acest sens icoanei vii de viețuire și pedagogie creștină, născând sfinți și modelând din pruncie marile caractere teologice. Ce ne puteți spune despre această legătură în viața Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur?

Modelele noastre, Sfinții Părinți, au transmis prin lucrările lor ceea ce ei înșiși au trăit. Ne-au lăsat cuvinte dintre cele mai frumoase despre părinții lor. Iată în continuare ce spun despre familiile lor Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie al Nissei, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Cele trei familii ale acestora au crescut pentru biserică adevărați stâlpi ai credinței și ne-au lăsat nouă astăzi modele de admirat și de urmat. Sunt trei moduri diferite de existență a familiei creștine.

Familia Sfântului Grigorie Teologul este modelul familiei creștine, nici numeroasă, nici restrânsă, alcătuită din mama - Nona, tatăl - Grigorie cel Bătrân, fiica - Gorgonia și fiii Grigorie Teologul și Chesarie (Cezar).

Familia Sfântului Vasile cel Mare și a fratelui său, Sfântul Grigorie al Nissei, este modelul familiei creștine numeroase: bunica - Macrina cea Bătrână, mama - Emilia, fiica - Macrina cea Tânără, Vasile cel Mare, Naucratie, Grigorie al Nissei și Petru de Sevasta, adică bunica, mama și cinci copii, ca să îi amintim numai pe cei cinstiţi ca sfinți. Ei aveau şi un tată virtuos și alți fraţi.

În fine, familia Sfântului Ioan Gură de Aur este modelul familiei creștine restrânse, cu un singur părinte, Antusa - mama, rămasă văduvă, care nu se recăsătorește și îi crește singură, de tânără, pe copiii ei, Ioan și o fiică, într-o ­atmosferă creștinească, reușind să suplinească lipsa soțului.

Fiecare dintre aceste trei situații sunt întâlnite adeseori și în zilele noastre. Raportarea familiilor creștine contemporane la aceste exemple ne poate întări convingerea că, în orice familie, Dumnezeu este prezent, ocrotind-o și veghind, gata oricând să ajute.

 Prin aceste trei mame sfinte ați identificat deja trei categorii de interacțiune maternă în viața Bisericii Primare. Cum ați putea caracteriza specificul educației primite de Sfântul Grigorie Teologul în familia sa?

Impresionantă este descrierea pe care Sfântul Grigorie o lasă, în cuvântările sale, despre fiecare dintre membrii familiei sale. El trasează liniile generale, ce pot constitui modelul familiei creștine, pornind de la exemplul familiei sale. Are în vedere principiul ce trebuie să stea la temelia oricărei familii creștine: „O căsnicie bună de la Domnul se însoțește.” Căci familia se întemeiază şi se întă­rește prin binecuvântarea Domnului. Ea aduce răsplata soțului: „Un bărbat nu poate dobândi o răsplată mai de preț decât o soție bună, nici una mai rea decât contrariul ei.”

Tatăl Sfântului Grigorie Teologul a fost conducător al Bisericii locale. De la el învățăm că preotul, ca „om al lui Dumnezeu” și „iconom al tainelor”, trebuie să fie nu numai „temelie a Bisericii”, ci și cârmaci priceput și lumină a vieții în familia sa. Căci membrii familiei preotului, în general membrii unei familii creștine, mai ales copiii, privesc spre tatăl lor cum privesc navigatorii spre farul de pe țărm, luminându-le calea, prin înțelepciunea sa. Sfântul Grigorie Teologul descrie și alte calități ale tatălui său. Sunt calități pe care ar trebui să le arate orice tată creștin: cumpătarea, smerenia, cinstea în general și în familie, onestitatea și spiritul de sacrificiu pentru familia sa.

Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, este un model permanent valabil de mamă creștină. A lucrat alături de soțul ei, care la început nu era creștin, arătând că soțul necredincios se mân­tuiește prin femeia credincioasă. Nona și-a condus soțul la mântuire. Ea era „cârmuită de soț, după legile căsniciei”, dar în evlavie îi era învățătoare. Despre aceasta spunea fiul ei: „Unele femei au fost neasemănate în chivernisirea plină de chibzuință a casei, iar altele în evlavie, în timp ce Nona... în amândouă pe toate le întrecea.” Fiindcă femeia creștină întrunește calitățile curățeniei trupești și sufletești, evlavia și devotamentul față de familie și hărnicia.

Rugăciunea trebuie să fie o permanenţă a vieţii de familie a creștinilor. Participarea membrilor la viața liturgică a Bisericii le dă harul ce îi întărește și îi ajută să depășească toate greutățile. Nona, spunea Sfântul Grigorie Teologul, se ruga noaptea și ziua pentru soțul ei și pentru familie. Evlavia era însușirea ei definitorie și de aici porneau toate lucrările sale. Își „strâmtora” trupul prin post și priveghere. Cânta psalmi ziua și noaptea. Deși purta „legăturile căsătoriei”, arăta mare dragoste față de feciorie.

Nona, mama ideală, este și chip al femeii creștine, alături de Emilia, Macrina și Antusa. Toate se caracterizează prin noblețea lor sufletească și prin frumusețea interioară. În casa în care au crescut Marii Ierarhi ai Bisericii se cultiva această concepție înaltă despre om și familie. Ea se manifesta și prin neostenita preocupare pentru educația copiilor, într-o adevărată tradiție cărturărească, într-un mediu propice. 

Să zăbovim puțin și asupra familiei Sfântului Vasile cel Mare, în special asupra icoanei materne, a Sfintei Emilia.

Familia Sfântului Vasile cel Mare, mai mare și mai numeroasă decât familiile celorlalți doi Sfinți Ierarhi, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, este un model de familie creștină cu mulți copii, ce adună trei generații într-o con­viețuire rodnică. Le vedem aici pe Macrina cea Bătrână (bunică), pe Emilia (mama), pe Macrina cea Tânără (fiica) și pe fiii: Vasile cel Mare, Naucratie, Grigorie al ­Nissei și Petru de Sevasta.

Macrina cea Bătrână, bunica înțeleaptă, fusese ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a transmis dragostea pentru ­Hristos și nepoatei sale, Macrina cea Tânără, care și-a condus frații ajutându-i.

Desigur, părinții acestei familii au jucat un rol esențial în creșterea și educația fiilor lor. Tatăl, Vasile, și mama, Emilia, formau o familie înstărită. Emilia era capadociană. Tatăl ei murise ca martir, în vremea lui Galeriu persecutorul, înainte de anul 311. După ce a rămas văduvă, Sfânta Emilia împreună cu fiica ei, Macrina, și cu alte femei din familie vor renunța la viața din oraș și își vor întemeia o comunitate ascetică pe malul râului Iris, în Pont. Despre sora sa, Sfântul Grigorie al Nissei spunea că „viața ei se înălța pururea prin virtute”. Viețuitoarele acelei comunități, Emilia și Macrina, împreună cu celelalte, trăiau în smerenie, armonie și înțelepciune.

În această familie, mânia, invidia, ura sau neînfrânarea nu își aflau locul. În înfrânare, ei cugetau la cele dumnezeiești, se rugau neîncetat și cântau psalmi ziua și noaptea. Trăiau o viață eliberată de patimile lumești, „ușoară și spirituală, zburând spre înalt”. Aceasta a fost atmo­sfera familiei Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie al Nissei. Este modelul familiei creș­tine cu mulți copii, cu greutăți, pe care însă le înving, în care frații se ajută unii pe alții și se zidesc spiritual, îmbrățișând viața morală înaltă. 

Nu în cele din urmă, iată-ne înaintea celui de-al treilea „canon” de educație cre­ș­tină, Sf. Antusa, mama Sfân­tului Ioan Gură de Aur.

Familia Sfântului Ioan Gură de Aur scoate în evidență rolul mamei creștine în formarea tinerelor vlăstare. Căci, cel mai adesea, fiii și fiicele sunt oglinda strădaniilor educative ale acesteia. Personalitatea mamei Marelui Ierarh este ilustrarea chipului ideal al mamei creștine, o ființă model, virtuoasă, împodobită cu aureola sfințeniei.

Tradițiile creștine erau vechi în familia Sfântului Ioan Gură de Aur. Antusa, mama sa, a dus de mică o viață de o moralitate ire­proșabilă, dovedind o bunătate desăvârșită. A înălțat neîncetat laudă lui Dumnezeu. A rămas văduvă la 20 de ani, într-un mediu social ostil, care accepta cu greu starea de văduvie, trăită cu demnitate.

Istoricii bisericești amintesc numele părinților Sfântului Ioan Gură de Aur, Secundus și Antusa, care erau de neam nobil. Vorbesc și despre educația pe care tânărul a primit-o, prin grija mamei sale, despre dascălii de la care a învățat. În această familie, alcătuită din mamă, fiu și o fiică, alături de preocuparea pentru trai virtuos, se aflau dorința de a citi Scriptura și frecventarea Bisericii.

Așadar, Antusa a fost grijulie cu educația fiului ei și i-a adus pe cei mai vestiți dascăli ai vremii, chiar dacă ei erau păgâni. Însă tânărul a crescut și în preajma episcopilor Meletie și Flavian al Antiohiei și a lui Diodor, care conducea asketirionul din Tars. Adolescența lui nu a fost una îngrădită de restricții, căci Antusa a știut să-i lase libertatea de a alege.

Antusa nu l-a împiedicat pe fiul ei de la traiul și nevoințele unei vieți ascetice. Tânărul Ioan a aflat pe Iulian Sabbas, un bătrân sirian care trăia „în cumpătare” și a stat în preajma lui patru ani, „imitând viața lui aspră”. I-a cerut însă fiului ei să nu o lase singură la vârsta bătrâneții.

Antusa a fost admirată de oamenii de vază ai vremurilor. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre dascălul său de retorică, vestitul Libaniu, care, auzind că Ioan este fiul unei văduve, ce nu se recăsătorise de la 20 la 60 de ani, „s-a minunat și a strigat cu glas mare: O, ce femei au creș­tinii!”. Antusa, model de femeie și de mamă creștină, rămâne credincioasă soțului ei și duce alături de fiul lor o viață de ascet.

Aşadar, vorbind despre mama Sfântului Ioan Gură de Aur, vorbim despre femeia virtuoasă și luptătoare care crește un fiu, îi modelează sufletul, cum ar trebui să facă orice mamă. De la ea, tânărul Ioan a moștenit duioșia inimii, delicatețea sentimentelor și credința profundă, având în mama sa un exemplu. Antusa nu schimbă lumea, nu reformează societatea, dar lasă Bisericii pe fiul ei, al cărui glas străbate mileniile. Moare la anul 374, dar numele ei rămâne lângă cel al altor mame creștine model.

În concluzie, părinte profesor, putem afirma ca paradigmă parenetică această frumoasă icoană a mamei creștine, modelată pe ­chipul lăuntric și lucrarea dragostei celor trei mame născătoare de sfinți: Nona, Emilia și Antusa?

Modelele noastre, Sfinții Părinți, ne-au lăsat cuvinte dintre cele mai frumoase despre ­familiile şi părinții lor. Familiile Sfinților Vasile cel Mare, Grigorie al Nissei, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur au crescut pentru biserică adevărați stâlpi ai credinței și nouă, astăzi, ne sunt modele de admirat și de urmat. Sunt trei moduri diferite de existență a familiei creștine. Familia Sfântului Grigorie Teologul este modelul familiei creștine, nici numeroasă, nici restrânsă, alcătuită din mamă, tată, o fiică şi doi fii. Familia Sfântului Vasile cel Mare și a fratelui său, Sfântul Grigorie al Nissei, este modelul familiei creștine numeroase. În fine, familia Sfântului Ioan Gură de Aur este modelul familiei creștine restrânse, cu mama, rămasă văduvă, un fiu şi o fiică. Fiecare dintre aceste trei situații este întâlnită adeseori și în zilele noastre. Raportarea familiilor creștine contemporane la aceste exemple ne poate întări convingerea că, în orice familie, Dumnezeu este prezent, ocrotind-o. Sfinţii Părinţi au în vedere principiul ce trebuie să stea la temelia oricărei familii creștine: „O căsnicie bună de la Domnul se însoțește.” Căci familia se întemeiază şi se întărește prin binecuvântarea Domnului. Dincolo de nota poetică pe care uneori Sfinţii Părinţi o dau descrierii familiilor lor, rămâne sfințenia vieții acelora.