„O procesiune cu nimic mai prejos decât cele din Bizanţul imperial“

În Bucureştiul interbelic, la 220 de ani de la martirizarea domnitorului Constantin Brâncoveanu, ziua de 21 mai 1934 a fost aleasă pentru organizarea unei procesiuni solemne de reînhumare a osemintelor voievodului martir. Presa vremii a prezentat atât programul ceremoniei, întocmit de Patriarhia Română, cât şi desfăşurarea evenimentelor, în prezenţa familiei regale, a reprezentanţilor autorităţilor de stat şi a numeroşi credincioşi.

Redăm în cele ce urmează programul complet pentru solemnitatea reînhumării osemintelor domnitorului Constantin Brâncoveanu, pregătită în ziua de 21 mai 1934: „În dimineaţa zilei de 21 Mai a.c., se va săvârşi în paraclisul palatului patriarhal liturghie şi pomenire pentru Marele Martir Constantin Brâncoveanu, de către Clerul Sf. Patriarhii, în prezenţa I.P.S. Patriarh şi a P.S. Membrii ai Sf. Sinod şi a înaltelor autorităţi, cari vor fi de faţă. Serviciul religios se va sfârşi cel mai târziu la orele 9 şi jum. - 10. În acest timp, sicriul cu reliquele Marelui Constantin se va afla în mijlocul paraclisului, sub policandru, aşezat pe un catafalc, anume amenajat din timp. Se va oficia Sf. Liturghie în toate bisericile cu ectenia pentru morţi şi cuvântare panegirică, rostită de preoţii respectivi. P.C. Protopopi, cu câte o delegaţie de 8-10 preoţi, îmbrăcaţi curat, în ţinută oficială, culion, baston, cruci, cei care au, şi cu epitrahile - de preferinţă culoare deschisă - vor fi prezenţi în Bucureşti, în Piaţa Bibescu-Vodă, în ziua de 21 Mai a.c., ora 9 dimineaţa, unde li se va indica locul ce trebuie să ocupe în cortegiu. Toţi preoţii din Bucureşti, în ziua de 21 Mai a.c., vor termina serviciul liturgic la biserică în aşa fel, pentru ca la ora 9 şi jum. să fie prezenţi în curtea Sf. Patriarhii, în costume oficiale: culion, baston, cruci şi cu epitrahile - culoare deschisă - unde li se va indica locul ce trebuie să ocupe fiecare în cortegiu. Clopotele tuturor bisericilor din Capitală vor fi trase în tot timpul procesiunii, începând de la ora 11 dimineaţa şi urmărind cu atenţiune momentele când începe şi când încetează sunetul clopotului celui mare al Sf. Patriarhii. Prapori frumoase, curate, noui, vor fi purtate în procesiune de către cântăreţii bisericilor respective, îmbrăcaţi în haine curate. Stareţii şi stareţele mănăstirilor din eparhie, împreună cu călugării şi călugăriţele respective, vor fi prezenţi în ziua de 21 Mai a.c. la orele 9 dimineaţa, în Piaţa Bibescu-Vodă. Se va scoate un număr festiv al revistei «Apostolul», care va cuprinde materialul comemorativ şi chipuri ctitoriceşti. Se vor organiza, de către P.P.C.C. Protopopi din Eparhie, în înţelegere cu autorităţile şcolare şi comunale locale, câte o serbare în toate şcoalele, la care se vor ţine cuvântări ocazionale şi se vor recita poezii, pentru proslăvirea faptelor marelui domnitor. Elevii Seminarului monahal de la Mănăstirea Cernica, curat îmbrăcaţi, cu mantii, cu camilavce şi cu metanii, vor fi prezenţi în ziua de 20 Mai a.c., ora 2 p.m. la Sf. Patriarhie, spre a fi rânduiţi 8 dintre elevii seminarului de aceeaşi statură, la strejuirea sicriului cu osemintele Domnitorului peste noapte şi la purtarea a doua zi a sicriului cu aceste oseminte, până la Biserica Sf. Gheorghe Nou. De asemenea, vor lua parte la marea solemnitate elevii celorlalte seminarii, Central şi Nifon din Bucureşti, ca şi de la celelalte şcoale. La Biserica Sf. Gheorghe-Nou din Capitală, unde se va face reînhumarea osemintelor Marelui Domnitor, se va oficia în ziua de 21 Mai a.c. Sfânta Liturghie, cu rugăciunile pentru morţi, de clerul Bisericii, slujba fiind terminată la ora 11 dimineaţa. Vor lua parte toate autorităţile civile şi militare după un itinerariu ce se va stabili de o comisie specială“.

„Procesiunea religioasă a reînhumării osemintelor lui Brâncoveanu“

Ziarul „Dimineaţa“ de marţi, 22 mai 1934, relatează „Procesiunea religioasă a reînhumării osemintelor lui Brâncoveanu“, în contextul comemorării a 220 de ani de la moartea marelui domnitor: „Capitala a fost martora unei pioase şi măreţe ceremonii, cum de multă vreme nu s-a văzut. Suveranul, guvernul ţării, ierarhii şi clerul în frunte cu I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României, au participat la solemnitatea reînhumării osemintelor marelui voevod martir Constantin Basarab Brâncoveanu. Tot odată, împlinindu-se, în vara aceasta, şi 220 de ani de la mişeleasca ucidere a domnitorului şi a familiei sale, la Ţarigrad, s-a făcut în această comemorare. Solemnităţile s-au făcut cu un fast deosebit, luând parte la ele mii de credincioşi. Oraşul a fost pavozat de sărbătoare, iar străzile pe unde impunătorul cortegiu a parcurs drumul de la Patriarhie la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, unde au fost depuse osemintele, erau înţesate de un public înduioşat de suferinţele şi mucenicia voevodului care şi-a iubit legea mai presus de vieaţă. La trecerea cortegiului, credincioşii îşi făceau, smeriţi, cruce şi mulţi îngenunchiau cu lacrimile în ochi. Au făcut o deosebită impresie clerul în frumoase odăjdii şi numeroasele delegaţii de călugări şi călugăriţe sosite de la multe mănăstiri din ţară spre a lua parte la procesiune. În timpul trecerii cortegiului pe străzi, clo-potele tuturor bisericilor din Capitală au dat veste credincioşilor, cu dangătele lor, de săvârşirea pioasei ceremonii a transportării osemintelor marelui şi bunului voevod creştin, Constantin Basarab Brâncoveanu, spre locul de veşnică odihnă“.

„Cum s-a desfăşurat solemnitatea“

Publicaţia prezintă şi „cum s-a desfăşurat solemnitatea“: „Era la Patriarhie sicriul în care au fost puse osemintele voevodului, exhumat de Comisiunea Monumentelor Istorice. Sicriul e minunat sculptat în lemn de stejar şi poartă, pe capac, stema brâncovenească, săpată măestrit de sculptorul Anghel Dima, după o ştampilă păstrată de la principele Brâncoveanu. Pe marginile laterale şi în faţa capacului, sunt sculptaţi serafimi; pe toate laturile, sicriul poartă sculpturi de crisanteme, în stil brâncovenesc, vulturi în cioc cu crucea pe care stă coroana domnească şi doi călăreţi. La Patriarhie, osemintele Domnitorului au fost aşezate cu sicriul în paraclis, unde s-a slujit seara priveghere; apoi dimineaţa liturghie, precedată toată noaptea de evangheleşti citiri. De dimineaţă, către ora 9, au început să sosească, înşiruindu-se în Piaţa Bibescu-Vodă: călugări şi călugăriţe, stareţe şi stareţi de pe la mânăstirile din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu camilavce şi culioane, preoţi, protoierei, revisori eclesiastici din eparhie, seminarul monahal de la Cernica, preoţi şi cântăreţi din Capitală. Public imens staţiona pe trotuare pe tot parcursul de la Patriarhie până la biserica Sfântul Gheorghe-Nou. Pe la ora 8 jumătate, o ploaie foarte bine venită a răcorit atmosfera, curăţind şi tot praful de pe străzi. I.P.S. Patriarh - văzând ploaia şi cerul întreg cernit - dăduse dispoziţii ca să se facă slujba în sala mare a palatului; dar - ca prin minune, ploaia a încetat tocmai la timp, urmând soare, cald, până când ce s-a terminat totul, ca după ameazi să continue o ploaie mare, care a săturat hotarul de apa dorită“.

Ceremonia de la Patriarhie s-a bucurat de o asistenţă aparte

În tot acest timp, în bisericile bucureştene s-a desfăşurat un serviciu religios special: „La biserica lui Brâncoveanu s-a făcut slujba sărbătorii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Cordoane de militari şi poliţişti opreau pătrunderea în biserică a maselor. La celelalte biserici din Capitală, slujbele au fost terminate la ora 9, aşa ca preoţii să poată fi în Piaţa Bibescu-Vodă de cu vreme, spre a se încolona în cortegiu“. Ceremonia de la Patriarhie s-a bucurat de o asistenţă aparte: „La ora 10 jumătate a sosit în curtea Patriarhiei M.S. Regele Carol II, însoţit de A.S.R. Principele Nicolae şi Măria sa Marele Voevod Mihai. Guvernul ţării era reprezentat prin d-nii: prim-ministru Gheorghe Tătărăscu; dr. C. Angelescu, Ministru de Instrucţie, Culte şi Arte; Inculeţ, Ministru de Interne; Franasovici, Ministru de Comunicaţii; N. Teodorescu, Ministru de Industrie şi Comerţ; Alex. Popescu-Necşeşti, Subsecretar de Stat la Culte şi Arte; Mitiţă Constantinescu, Subsecretar la Finanţe; Negură, la Domenii; Budurăscu, Subsecretar de Stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Reprezentanţi ai familiei Brâncoveanu erau d-nii Const. Brâncoveanu, George Brâncoveanu, George Bibescu, d-na Alexandrina Cantacuzino, d-na şi d. Argetoianu, general Berindey, familia col. Ştefănescu-Kreţulescu, Fălcoianu, Slătineanu etc. Din partea Armatei, erau d-nii generali Uică, Ministrul Apărării Naţionale; Condeescu, Ştefănescu-Amza, Samsonovici, Gorski, Mihail Ionescu, Papazoglu, Negreanu. Mai erau prezenţi d-nii Al. Donescu, Primarul General al Municipiului Bucureşti; I. Pitulescu, Directorul general al Poştelor; d. Zografi, din partea Coloniei albaneze etc.“

Serviciul religios a fost săvârşit de un ales sobor de ierarhi:

„S-a slujit parastas pentru pomenirea şi odihna sufletului celui răposat, în curtea Patriarhiei, de I.P.S. Patriarh Dr. Miron Cristea, în sobor cu mitropoliţii, episcopii şi arhiereii ţării: II. PP. SS. LL. Pimen al Moldovei, Nectarie al Bucovinei şi Gurie al Basarabiei; PP.SS.LL. Vartolomei al Râmnicului, Lucian al Romanului, Grigorie de la Arad, Nichita - Argeş, Veniamin vicarul Huşilor, Ilarion vicarul Romanului, Vasile arhiereu Sibiu, Dionisie al Ismailului, Cosma al Dunării-de-Jos, Gherontie al Tomisului, Ghenadie al Buzăului, Nifon Criveanu al Huşilor, arhiereii Tit Târgovişteanul, Platon Ploeşteanu etc. Răspunsurile au fost date de corul Patriarhiei, sub conducerea d-lui. Prof. Oancea. Ca omagiu din partea Ardealului, unde are atâtea ctitorii, I.P.Sf. Patriarh a dispus să se cânte cântările de la parastas şi prohod, ardeleneşti“.

Părintele profesor Niculae Şerbănescu, martor ocular la aceste evenimente, povesteşte: „În seara zilei de duminică, 20 mai 1934, sicriul cu osemintele Brâncoveanului a fost luat din Biserica «Sfântul Gheorghe» Nou, adus şi aşezat în paraclisul patriarhal din Bucureşti. Aici, în aceeaşi seară de ajun a praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după ce s-a slujit Vecernia, s-a făcut priveghere de toată noaptea, luându-se aminte la evangheliceştile citiri. A doua zi, luni, 21 mai 1934, după Sfânta Liturghie, care s-a slujit mai devreme, la Patriarhie, fiind de faţă capul de atunci al ţării, Carol al-II-lea, cu membri ai familiei sale, Sfatul ţării, înalţi ierarhi, clerici, monahi şi foarte mulţi credincioşi, s-a oficiat un parastas pentru Constantin Vodă Brâncoveanu şi neamul lui cel adormit. La sfârşit, a vorbit Patriarhul Miron. După cuvântul său, s-a format o impresionantă procesiune, cu nimic mai prejos ca cele din Bizanţul imperial de altădată, la care, ca elev în ultima clasă de seminar, am fost de faţă“.

Itinerarul procesiunii

Procesiunea, în mijlocul căreia era sicriul cu osemintele voievodale, purtat pe umeri de clerici, a străbătut, în bună rânduială şi sunet de clopote de biserici, mai multe străzi din centrul Capitalei şi a făcut două opriri pentru ectenii de pomenire la Aşezămintele brâncoveneşti şi la Universitate, unde pe vremuri a fost Mănăstirea „Sfântul Sava“, ce adăpostise o înaltă şcoală de literatură şi de ştiinţe susţinută şi din daniile lui Constantin Brâncoveanu.

Spre miezul zilei, alaiul a ajuns la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou şi aici, după ultimele rugăciuni de pomenire, sicriul, pe care erau săpate aceste cuvinte: „Aici odihnesc osemintele martirului Brâncoveanu Constantin Basarab Voievod - 1714-1934“, a fost coborât în acelaşi mormânt de unde fuseseră dezgropate osemintele. S-a aşezat peste el vechea lespede de marmură, pe care este încrustată stema Ţării Româneşti şi ghirlande de flori, în stil brâncovenesc.

Aşadar, la această impresionantă procesiune prezentată mai sus, au luat parte reprezentanţii cei mai de seamă ai Bisericii şi ai Statului român, în frunte cu Patriarhul şi Regele României de atunci. La această manifestare a spiritului românesc s-au adăugat cele mai mari personalităţi ale vieţii academice şi publice româneşti, precum şi o mare mulţime de credincioşi din Bucureşti şi din întreaga ţară. Aceasta arată încă o dată că Biserica şi Statul, precum şi poporul român dreptcredincios au recunoscut şi au cinstit după cuviinţă rămăşiţele pământeşti ale marelui Domnitor şi Martir Constantin Brâncoveanu, acceptând autenticitatea osemintelor muceniceşti ale Voievodului Martir, probată de expertiza ştiinţifică şi istorică a celor mai competente personalităţi abilitate ale vremii. (Va urma)