Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă An omagial Proclamarea solemnă a Patriarhiei Române

Proclamarea solemnă a Patriarhiei Române

Galerie foto (2) Galerie foto (2) An omagial
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 09 Septembrie 2025

Întronizarea Patriarhului Miron Cristea reprezintă momentul proclamării solemne a Patriarhiei Române. În fapt, învestirea Patriarhului reprezintă încununarea înfiinţării Patriarhiei Române sau, mai exact, încununarea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

La 1 noiembrie 1925, prin întronizarea primului Patriarh al României se încheie procesul de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, început la 4 februarie 1925 prin hotărârea Sfântului Sinod de înfiinţare a Patriarhiei Române.

Învestirea unui patriarh este momentul când începe lucrarea lui patriarhală, este ziua când începe patriarhatul său. De aceea, în Biserica Ortodoxă, patriarhatul este strâns legat de persoana Patriarhului şi tocmai pentru aceasta putem considera că întronizarea Patriarhului Miron Cristea reprezintă proclamarea solemnă a Patriarhiei Române.

Biserica Ortodoxă este organizată sinodal şi are ca autoritate supremă Sfântul Sinod, al cărui preşedinte este Patriarhul, un mitropolit primat sau chiar un arhiepiscop (cum e în cazul Bisericii Ortodoxe din Grecia sau cea din Cipru). Asta înseamnă că Biserica poate funcţiona şi fără Patriarh, dar nu poate fi autocefală fără Sfântul Sinod. Însă dacă vrem să fim Patriarhie, ca organizare administrativă, atunci persoana Patriarhului este definitorie pentru statutul de Patriarhie al Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi vorbi de Patriarhia Română fără Patriarh. Tocmai de aceea, învestirea primului Patriarh al României a reprezentat solemnitatea prin care s-a proclamat înfiinţarea Patriarhiei Române.

Duminică, 1 noiembrie 1925, evenimentele legate de întronizarea Patriarhului Miron Cristea au debutat cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala Patriarhală între orele 8:30 şi 10:30.

După momentul liturgic, cei prezenţi la Liturghie, în frunte cu ierarhul Miron Cristea, s-au deplasat la Palatul Regal, unde începând cu ora 11:00 a avut loc ceremonia de învestire a primului Patriarh al României.

De aici s-a revenit la Catedrala Patriarhală, unde a avut loc întronizarea Patriarhului Miron Cristea. A urmat, la ora 14:00, un dejun la Camera Deputaţilor, dat de Guvernul României prin Ministerul Cultelor în cinstea întronizării Patriarhului României, Miron Cristea.

La ora 17:00 a fost un concert de muzică la Ateneu, organizat în cinstea Patriarhului de Societatea corală Carmen. După concert, Patriarhul Miron Cristea a mers la Palatul Regal, unde regele Ferdinand I a dat un dineu de gală, începând cu ora 20:30, în cinstea întronizării primului Patriarh al României.

În linii mari acesta a fost programul zilei de 1 noiembrie 1925, când a avut loc proclamarea solemnă a Patriarhiei Române prin întronizarea primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.

În continuare vom vedea cum cotidienele centrale „Universul” şi „Neamul Românesc” au reflectat în paginile lor învestirea primului Patriarh al României, adică proclamarea solemnă a Patriarhiei Române.

Vom începe cu cel mai important cotidian al epocii, „Universul”, care în numărul din 2 noiembrie 1925 titrează pe prima pagină: „Învestirea Patriarhului României”. Acest articol este un editorial care arată importanţa învestirii primului Patriarh al României pentru Ortodoxia românească şi cea universală. Editorialistul aduce în atenţia cititorilor şi începuturile organizării bisericeşti mitropolitane la noi, subliniind că mitropolitul din Ţara Românească, în calitatea lui de exarh al plaiurilor şi locţiitor al Cezareei Capadociei, era „un fel de copatriarh”. Prin această afirmaţie, autorul articolului vrea să sugereze vechimea drepturilor mitropolitului de la Bucureşti de a fi patriarh şi de ce acum tocmai el este învestit ca primul Patriarh al României.

Foarte interesant este modul în care se încheie editorialul, subliniind prezenţa la Bucureşti a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe la întronizarea Patriarhului Miron Cristea, ceea ce certifică locul important pe care Biserica Ortodoxă Română îl ocupă la nivel panortodox şi recunoașterea „binemeritată” a Ortodoxiei româneşti.

În ediţia din 4 noiembrie 1925, acelaşi ziar acordă spaţii largi evenimentului din data de 1 noiembrie 1925. Pe prima pagină găsim titlul: „Solemnitatea învestirii primului Patriarh al României”, care continuă şi în pagina a doua a ziarului. Tot pe prima pagină avem şi un editorial ce vrea să definească pagina dedicată ­întronizării primului Patriarh al României cu titlul: „Misiunea Bisericii Ortodoxe Române”.

Acest editorial ne spune încă de la început că „în trecut, voevozii şi mitropoliţii ţărilor române au contribuit prin actele lor la mărirea prestigiului bisericii ortodoxe, la întărirea naţionalismului, a credinţei strămoşeşti şi a culturei româneşti”, menţionând din discursul regelui partea în care se subliniază rolul Bisericii ­Ortodoxe „în cursul veacurilor”, iar „azi datoria ei este să contribuie la unificarea sufletească” a poporului român.

Textul arată că în misiunea „Bisericei noastre ortodoxe de-a contribui cât mai bine şi cât mai grabnic la unificarea sufletească pe tot cuprinsul României întregite mai e nevoie şi de o colaborare creştinească cu toate celelalte biserici din răsărit”.

În continuare, articolul vorbeşte de sprijinul pe care l-a dat în istorie Ortodoxia românească lumii ortodoxe şi că pentru aceasta „biserica noastră se bucură de o mare vază morală în răsărit”.

Având în vedere bunele relaţii cu celelalte Biserici Ortodoxe, „cu prilejul învestiturii celui dintâi Patriarh al României, delegaţii celorlalte patriarhii din Orient, precum şi reprezentanţii trimişi în Bucureşti de către şefii bisericilor surori din Rusia, Polonia, Grecia şi Bulgaria, au ţinut să sublinieze nu numai însemnătatea actului învestiturii Sanctităţii Sale, dr. Miron Cristea, în scaunul patriarhal, dar şi misiunea înaltă ce o are de îndeplinit Biserica noastră în Orient”.

În continuare, să vedem cum a reflectat întronizarea primului Patriarh al României gazeta condusă de marele istoric Nicolae Iorga, cotidianul „Neamul Românesc”. Pe prima pagină a acestui ziar, Nicolae Iorga scrie în ediţia de marţi, 3 noiembrie 1925, un articol intitulat „Un program pentru Biserică”, prin care exprimă părerile sale despre cum trebuie să fie Biserica Ortodoxă Română în noua demnitate de Patriarhie.

Ziarul „Neamul Românesc”, în paginile a treia şi a patra ale acestei ediţii, publică un amplu articol despre întronizarea Patriarhului Miron Cristea, cu titlul: „Învestirea primului Patriarh al Bisericii Române”; având subtitlurile: „Serviciile festive de la Patriarhie. Asistenţa. Cortegiul spre Palatul Regal. Solemnitatea din sala Tronului. Impresionanta procesiune spre Patriarhie. Dejunul de la Cameră. Cuvântările M.S. Regelui și Patriarhului Miron. Cuvântările de la Te-Deumul din Patriarhie. Dejunul şi toasturile de la Camera Deputaților. Dineul de aseară de la Palatul Regal”.

Articolul, redactat în 2 noiembrie, ne spune de la început că „Sâmbătă și Duminică s-au făcut, cu un deosebit fast, învestirea și așezarea în scaun a celui dintâi Patriarh al României Mari. Sărbătoarea a urmat în mijlocul unei mari însuflețiri, zeci de mii de cetățeni din Capitală și provincie ținând să participe la această mare solemnitate bisericească”.

Textul insistă pe detalii, spre exemplu, cel legat de procesiunea de la Palatul Regal la Patriarhie subliniază că „la eşirea Patriarhului din sala Tronului în curtea Palatului s-a aranjat procesiunea care a pornit spre Patriarhie. În balconul Palatului din spre Calea Victoriei au apărut Suveranii, Principii și principesa moștenitoare, Regele și regina Elisabeta a Greciei, Sofia, Regina văduvă a Greciei. Principesele Irina şi Ileana, Prințul Nicolae al Greciei și doamnele de onoare. În urmă, Sanctitatea Sa Patriarhul dr. Miron Cristea a fost readus la Patriarhie în procesiune pe jos”.

Vedem cum cotidianul „Neamul Românesc” relatează toate momentele legate de întronizarea Patriarhului Miron Cristea şi mai ales redă integral discursurile rostite la ceremoniile prilejuite de acest eveniment.

În încheiere putem spune că proclamarea solemnă a Patriarhiei Române a fost un moment ce s-a bucurat de susţinerea societăţii româneşti, lucru reflectat de presa vremii, care ne oferă o imagine peste timp a euforiei populare ce a înconjurat evenimentul întronizării Patriarhului Miron Cristea de la 1 noiembrie 1925.