Sfinții Cosma și Damian, modele de slujire și dăruire pentru cei suferinzi

În calendarul ortodox găsim de-a lungul anului bisericesc o mulțime de sfinți mucenici, martiri, mărturisitori, apostoli, ierarhi, cuvioși, pustnici etc. O categorie deosebită este cea a sfinților tămăduitori, doctori fără de arginți, care în viața lor au vindecat oameni fără să perceapă remunerații pentru practica lor. Cei mai cunoscuți în Biserica creștină sunt Sfinții Cosma și Damian. În Viețile Sfinților găsim trei perechi care au purtat acest nume: cei din Roma, cu data de pomenire 1 iulie, cei din Arabia la 17 octombrie și cei din Asia, care se pomenesc la 1 noiembrie.

Sfinții Cosma și Damian, martirizați la Roma, s-au născut din părinți creștini, fiind crescuți în tradiția creștină. „Aceștia, deprinzându-se la meșteșugul doctoriei, toate bolile le tămăduiau cu lucrarea. Căci aveau împreună ajutător lor întru toate pe darul Unuia Dumnezeu, și peste câți din oamenii cei ce pătimeau și din dobitoace își puneau mâinile lor, îndată aceia se făceau sănătoși desăvârșit. Iar bunii tămăduitori de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri, de aceea au fost numiți și doctori fără de plată, căci numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuință de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă întru Hristos. Și nu numai în singură Roma, ci și prin cetățile dimprejur și prin sate mergând, și pe cei bolnavi tămăduindu-i, pe mulți îi întorceau la Hristos. […] Păgânii i-au pârât împăratului Carin (Marcus Aurelius Carinus Augustus, 283-285), care i-a arestat, învinuindu-i de vrăjitorie. Împăratul le-a cerut fraților să jertfească idolilor, dat aceștia au refuzat, amenințându-l pe Carin cu pedeapsa divină. Chiar atunci i s-a sucit gâtul împăratului, iar Sfinții doctori l-au vindecat. În consecință, împăratul i-a eliberat și le-a dat drumul să practice medicina mai departe. Întorcându-se spre casă, frații au fost momiți de fostul lor învățător, care îi invidia pentru succesul lor. Acesta i-a condus spre un loc pustiu, unde i-a ucis cu pietre, îngropând în ascuns trupurile lor. Ei au pătimit pe la anul 284-285.”

În secolul al treilea, în Bet-Arabaye, la granița dintre Siria și Arabia Persană, se nasc Sfinții tămăduitori Cosma și Damian, frați gemeni, într-o familie păgână, împreună cu alți trei frați: Antim, Leontie și Euripide. Primesc în tinerețe Sfântul Botez și încep, cu harul Duhului Sfânt, să tămăduiască bolnavi în cetatea Lysia. Păgânii de aici îi prind și îi aduc înaintea guvernatorului, care îi supune la o serie de cazne pentru credința lor în Mântuitorul Hristos. Văzând guvernatorul că nu reușește să îi omoare în nici un chip, a poruncit să li se taie capetele cu sabia. Împreună cu ei au mai luat mucenicia și frații lor mai mici: Antim, Leontie și Euripide, în vremea lui Dioclețian, la 17 octombrie 287. La sfintele lor moaște s-au lucrat multe minuni, fiind adevărați tămăduitori.

Fericitul Teodoret al Cirului precizează o dezvoltare a cultului acestor sfinți la început în Siria și apoi în toată lumea creștină. Pe locul săvârșirii lor se ridică o frumoasă bazilică. Împăratul Iustinian (527-565) primește vindecare din partea acestor sfinți și mută sfintele lor moaște din Cilicia în Constantinopol în secolul al şaselea. Cinstirea medicilor martiri Cosma și Damian s-a răspândit repede dincolo de Constantinopol. Relatări ale martiriului lor au fost rescrise de diverși autori precum Andrei Criteanul, Petru din Argos, Teodor al II-lea Laskaris și un anume Maxim în jurul anului 1300. Au fost păstrate istorisiri ale vieții lor și în limbile siriană, coptă, georgiană, armeană și latină. Încă din secolul al patrulea, biserici cu hramul Sfinților Mucenici Cosma și Damian au fost ridicate la Ierusalim, în Egipt și în Mesopotamia. Devotamentul față de cei doi sfinți s-a răspândit rapid atât în Orient, cât și în Occident. La Roma, papa Felix al IV-lea (526-530) a rededicat Biblioteca Păcii (Bibliotheca Pacis) ca bazilică a Sfinților Cosma și Damian în Forumul Vespasian (Basilica dei Santi Cosma e Damiano).

Saladino d’Ascoli, un medic italian din secolul al 16-lea, susține că excipientul medieval Opopira Magna, o pastă alcătuită din plante amestecate cu miere, a fost inventat de Sfinții Cosma și Damian. Medicamentul este prezentat în Marele Antidotar al Bibliotecii din Basel și este subiectul de cercetare al istoricilor medicali germani Von Willem Daems și François Ledermann. Aceștia, după studierea acestui Antidotar (sec. 17) și a altuia mai vechi (sec. 16), aflat la biblioteca din Paris, ajung la concluzia că remediul cu numele de Opopira Magna este prima dată folosit în practica medicală de Sfinții Cosma și Damian, originari din Siria. Are în compoziție plante ca: usturoiul, ghimbirul, galangalul, țelina, scorți­șoara, floarea de iris, smirna, tămâia, fildeșul, moscul, gențiana, anasonul, semințele de lupin, chiparosul, menta, salvia, chimenul și isopul, amestecate cu miere. Era folosit sub această formă pentru diverse afecțiuni sau ca decoct. Istoricii alcătuiesc o scurtă listă a acestor decocturi: pentru afecțiuni ale laringelui și căilor vocale - decoct de salvie; epilepticii, maniacalii și melancolicii - decoct de tămâie; tusea, durerile în piept și cele de stomac - decoct din mentă de munte și semințe de chimen; bolile de ficat - decoct de țelină și salvie sălbatică; pentru splină - decoct de capere și pelin; bolile pulmonare - decoct de isop; afecțiuni gastrointestinale - decoct de iris și pătrunjel macedonean; pietrele la vezică - saxifragă și busuioc; febră - decoct de creson și bertram roman.

Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Asia, erau „din tată păgân și mamă creştină, ce se numea Teodota. Aceasta, rămânând văduvă, se străduia să ofere o educaţie aleasă copiilor ei, dar, mai mult, ea dorea ca fiii săi să devină buni creştini. De aceea, îi povăţuia permanent spre toată fapta cea bună, cultivându-le credinţa cea adevărată în Mântuitorul Iisus Hristos. Mai târziu, i-a trimis pe Cosma şi pe Damian la şcoli înalte, unde au dobândit cunoaşterea medicinei. Iar prin harul lui Dumnezeu au primit şi darul de a tămădui orice suferinţă sufletească şi trupească, fiind de folos atât oamenilor, cât şi animalelor. Ceea ce îi uimea pe toţi oamenii era împotrivirea Sfinţilor Cosma şi Damian de a primi vreo răsplătire pentru ostenelile lor cu cei bolnavi, căci nu tămăduiau pentru plată sau ca să adune bogăţii, ci din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, după porunca Domnului: «Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi» (Matei 10, 8). Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Iisus Hristos, de la Care le venea vindecarea. Pentru aceasta au fost numiţi de credincioşi doctori fără de arginţi sau doctori fără de plată. Astfel petrecându-şi viaţa, cu pace, în dreapta credinţă s-au săvârşit.”

Cultul Sfinților tămăduitori fără de arginți Cosma și Damian s-a generalizat în lumea creștină de la sfârșitul secolului al patrulea, începutul secolului al cincilea, multe dintre bazilicile timpurii primindu-i ca ocrotitori. Deja în secolul al şaselea se constată existența a trei tradiții aghiografice diferite pentru aceşti sfinți tămăduitori, în spațiul răsăritean apărând și o iconografie diferită:

Frații cinstiți la 1 iunie sunt reprezentați mai tineri. Cosma seamănă cu Sfântul Mucenic Dimitrie, iar Damian cu Mucenicul Gheorghe, dar având părul ondulat. În mâinile drepte țin cruci, iar în cele stângi truse cu medicamente.

Cei pomeniți la 17 octombrie seamănă cu mucenicii Flor și Lavru. Uneori alături de ei sunt pictați și ceilalți frați mucenici: Antim, Leontie și Euprepie.

La 1 noiembrie îi vedem pictați cu bărbi medii și drepte, în mâinile drepte țin lingurițe, iar în cele stângi câte o cutie deschisă. Uneori este reprezentată și mama lor, Teodota, care seamănă cu Sfânta Eudochia.

Perioada medievală a adus cu sine o dife­ren­țiere accentuată între Apus și Răsărit. Astfel, în Apus, Sfinții Cosma și Damian sunt cinstiți ca o singură pereche cu data de prăznuire 26 septembrie. În Italia se bucură de o cinstire deosebită, datorită vieții lor, dar și influenței pe care a avut-o familia de’ Medici din Florența în secolele 15-17. Atunci au fost ridicate bazilici, universități și au devenit patroni ai medicilor, chirurgilor și ai breslei bărbierilor. Ei apar pe sigiliile universităților din Praga (1348), Ingolstadt (1410), Wittenberg (1502), Leipzig (1904).

În anul 1723, Confreria Sfinților Cosma și Damian din Paris a devenit Academia de Chirurgie, precursoarea Societății Naționale Franceze de Chirurgie. În Anglia, organizația frizerilor și chirurgilor, patronată de Sfinții Cosma și Damian, s-a format în 1303 și a purtat numele sfinților până în 1745, când i-a fost schimbat numele în Colegiul Regal al Chirurgilor. Putem observa că în apus Sfinții doctori fără de arginți au devenit patronii artei medicale, fiind văzuți ca și protectori ai celor care practică științele medicale. Tablouri cu ei apar în tot occidentul, fiind prezentați cu instrumente ascuțite în mâini, iar ca patroni ai chirurgilor, practicând operații. Celebră este opera „Il miracolo della gamba nera” pictată de Beato Angelico, la comanda familiei de’ Medici, în Bazilica din Piața San Marco din Veneția. Tabloul prezintă o vindecare pe care au înfăptuit-o Sfinții doctori, venind în visul unui bolnav care avea un picior necrozat, pe care l-au înlocuit cu un picior sănătos de culoare neagră. Sugestiva reprezentare a deschis drumul către alte tablouri în care personajele centrale sunt Sfinții Cosma și Damian. Găsim în lumea civilizată reprezentări ale sfinților care sunt alături de bolnavi, multe fiind văzute ca descrieri ale primelor săli de operații: „Iconografia sfinților frați dezvoltată în timpul Evului Mediu și al Renașterii oferă o perspectivă asupra istoriei medicale a acestor perioade. Prin evaluarea atentă a portretelor lor artistice, dobândim o apreciere unică asupra Sfinților Cosma și Damian, a mărturiilor lor medicale și a moștenirii istorice pe care ei au lăsat-o” (Ronald J. O’Reilly, Cosmas and Damian: Their Medical Legends and Historical Legacy, 1971).

Vedem atât în Apus, cât și în Răsărit prezența sfinților alături de breasla medicală, ai cărei ocrotitori sunt, lucrarea lor deosebită, minunile și aprecierea de care se bucură.

Lucrarea „Medical Saints, Cosmas and Damian in a Postmodern World”, a medicului hematolog Jacalyn Duffin, fondatoare și președintă a Asociației Americane pentru Istoria Medicinii și a Societății Canadiene pentru Istoria Medicinii, apărută la New York în 2013, prezintă misiunea Sfinților Cosma și Damian în contemporaneitate. Autoarea aduce în fața cititorului mărturii ale bolnavilor catolici din America și Canada, care s-au vindecat prin intervenția Sfinților fără de arginți. Minunile ce s-au înfăptuit în spitalul din Toronto au contribuit la ridicarea unui mic altar închinat Sfinților Cosma și Damian și la începutul unei procesiuni pe străzile orașului cu statuile lor spre binecuvântare.

Harul care lucrează în și prin Sfinții Cosma și Damian este vizibil prin numeroasele mărturisiri ale bolnavilor de pretutindeni care, respectând profesia medicală, îi respectă și pe ocrotitorii acesteia.

În Sfânta Scriptură, în Cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah, vedem raportarea poporului ales față de cei care tămăduiesc, respectul cuvenit medicului: „Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul” (38, 1) și „doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, căci și de el ai trebuință. Că este vreme când și în mâinile lui este miros de bună mireasmă” (38, 12-13).

Sfântul Vasile cel Mare, marele Părinte al Bisericii, numește medicina „artă” dată de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe cei bolnavi: „Fiecare artă ne-a fost dată de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastră slabă. Spre exemplu: agricultura ne-a fost dată întrucât cele ce cresc de la sine din pământ nu sunt îndeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta țesutului, fiindcă purtarea îmbrăcămintei este necesară și pentru bună-cuviință și pentru apărarea de influența dăunătoare a aerului; și arhitectura (zidăria) la fel, și tot astfel și arta medicală. Deoarece corpul nostru, din cauza slăbiciunii lui, este supus la diferite influențe păgubitoare, parte venind din afară, parte născute dinăuntru, prin mâncăruri, și suferă, când din cauza abundenței, când din lipsă, de aceea ni s-a dat de către Dumnezeu, conducătorul vieții noastre întregi, arta medicală, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea să se taie ceea ce este de prisos și să se adauge ceea ce este de nevoie. Căci, precum n-am fi avut nevoie de inventarea și munca agriculturii, dacă am fi rămas în paradisul desfătării, la fel n-am avea nevoie de nici un ajutor medical pentru înlăturarea durerilor, dacă am fi rămas liberi de orice durere, așa cum ne era dat după creare, înainte de cădere” (PSB 12, 1988, p. 183).

Sfântul Vasile este primul care aduce împreună arta vindecării trupului cu cea a sufletului, în mănăstirile sale fiind călugări care îngrijeau de bolnavi și le administrau acestora Sfintele Taine. Așa apar primele bolnițe, numite Vasiliade, precursoarele instituțiilor de spitalizare moderne.

Lucrarea aceasta de tămăduire a celor aflați în suferință - Sfinții Cosma și Damian fiind nu numai tămăduitori, dar și prieteni ai bolnavilor - este specifică lucrării Bisericii Ortodoxe, care pune înaintea credincioșilor săi tezaurul său ­liturgic, Sfintele Taine (Pocăința, Euharistia, Maslul) şi rugăciuni specifice pentru bolnavi.

În Institutul Clinic Fundeni, Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian sunt prezenți de mai bine de douăzeci de ani prin sfintele lor moaște, icoane, dar și prin binecuvântările pe care le revarsă asupra corpului medical, pacienților, aparținătorilor și credincioșilor paraclisului din incinta spitalului. Nu de puține ori, pacienții mărturisesc că sfinții i-au ajutat în suferința lor, fiind nu numai mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ci și făcători de minuni. Concluzionând, putem spune că Sfinții doctori fără de arginţi Cosma și Damian, prin activitatea lor în cadrul Institutului Clinic Fundeni, sunt parte activă a corpului medical.