Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
SNFOR Galați, pildă a faptelor dătătoare de speranță
Societatea Națională a Femeilor Ortodoxe din Galați este pentru comunitatea creștin-ortodoxă de la Dunărea de Jos o mână întinsă de Hristos și Maica Sa, în continuarea Sfintei Liturghii de la Altarul lui Hristos la altarul inimii aproapelui. Înființată cu mai bine de trei decenii în urmă, societatea doamnelor ortodoxe din Galați este moștenitoarea și continuatoarea istoricei societăți care, după Primul Război Mondial, în frunte cu Alexandrina Cantacuzino, a pus umărul la oblojirea rănilor războiului şi la zidirea actualului monument de la Mărășești. Gest necesar în amintirea celor care „s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre, și-n război”, „să întărească, în rândul mamelor și fiicelor creștine, ideea națională a unirii românilor într-o singură Țară”.
Astăzi, avem o ţară, un neam, o limbă și o credință, dar avem mulți români care au luat calea pribegiei pentru un trai mai bun, lăsându-și copiii și părinții în seama lui Dumnezeu. Din acest motiv, credincioasele din Galați - cu arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian - au acționat tot la fel cum înaintașele noastre, în momente de cumplite vremuri, au vegheat cu rugăciunea Mariei, hărnicia și ospitalitatea Martei la căpătâiul soldaților răniți, al orfanilor de război, al văduvelor neajutorate.
În 2023, Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice, urmând modelul Maicii Domnului, creștinele au intensificat liturghia social-filantropică în așezămintele pentru vârstnici și copii aflate în grija Arhiepiscopiei Dunării de Jos: Centrul multifuncțional de servicii sociale „Speranțe pentru vârsta a treia”, de pe lângă Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, care are un exercițiu filantropic de peste un deceniu și jumătate și unde există o experiență ziditoare de suflet în consilierea cu vârstnicii. O prelungire a experienței de aici este parteneriatul SNFOR Galați, a cărei președintă este prof. univ. dr. Lucia Balint, cu Căminul pentru persoane vârstnice „Sfântul Spiridon” din municipiul Galați.
În ambele „Spiridoniade”, an de an, în această perioadă premergătoare întâlnirii cu „Andrei cel minunat” (și nu numai acum), rugăciunea și cuvântul de întărire sunt arhierești, dragostea pentru bunii noștri „enigmatici și cuminți” este creștinească, filantropică. Întrajutorarea izvorăște din dragostea de aproapele, dezinteresată, care nu „zăngăne”, „nu se trufește, nu se îngâmfă”. Dragostea aceasta este filantropie, se poartă cu discernământ, „nu se bucură de nedreptate”, ci „de Adevăr se bucură” și la El se raportează, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 13, 1-13).
Pe lângă activitățile din cadrul așezământului, voluntarele de la SNFOR, alături de părintele-capelan de la Biserica „Sfântul Nicolae”, aflată în grădina Spiridoniadei gălățene, duc mesajul Evangheliei lui Hristos prin rugăciune, prin cuvântul ziditor de suflet, pentru cei aproximativ o sută de „buni” și „bune”, care și-au găsit un acoperiș departe de familia naturală. Între beneficiari, intelectuali, profesori, ingineri, mai toți părinți care duc dorul copiilor plecați peste mări și țări. „Ne bucurăm întotdeauna de astfel de întâlniri, pentru că avem posibilitatea să dialogăm, să comunicăm cu oameni din exteriorul așezământului și pentru noi nu e puțin lucru”, ne-a spus o beneficiară cu ochii în lacrimi.
Parteneriate strașnice și o experiență îndelungată le au doamnele de la SNFOR Galați în pregătirea, consilierea și „dădăcirea” copiilor de la câteva centre de zi, înființate prin grija Arhiepiscopului Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, cu ani în urmă, când s-a constatat o mare carență în educația unor copii ai căror părinți erau plecați de ani buni de acasă. Așa au luat ființă parteneriatele SNFOR Galați cu Așezământul filantropic „Sfântul Vasile cel Mare”, un centru rezidențial, reînființat la cumpăna dintre milenii, după retrocedarea clădirii zidite inițial pentru a fi casă pentru orfanele de război, în perioada interbelică, de Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos.
Pe baza experienței de la amintitul așezământ, deschis la cumpăna dintre milenii, a fost ridicat și Centrul multifuncțional de servicii sociale „Speranța”, coordonat de ing. Veronica Popovici. În acest centru ajung zilnic între 60 şi 70 de copii, proveniți din familii cu risc social, care își pregătesc temele cu sprijinul voluntarelor sau al unor tineri bursieri ai SNFOR, au asigurată masa și asistența medicală și duhovnicească. În cadrul activităților extracurriculare, rezultate întotdeauna din discuțiile cu micii beneficiari, societatea doamnelor ortodoxe are parteneriate cu Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați și Inspectoratul Județean de Poliție Galați. Adăugăm aici o împreună slujire a aproapelui cu preoții de la bisericile: „Sfinții Trei Ierarhi”, „Vovidenia”, „Sfântul Spiridon”, „Sfântul Antonie”, „Sfânta Filofteia” și „Sfinții Casian și Gherman” din Galați, plus cele cu școlile nr. 13, 28 și Școala gimnazială din Șendreni, județul Galați.
Pe lângă activitățile cultural-misionare, o experiență dătătoare de speranță este cea legată de bursele SNFOR Galați, acordate - de doisprezece ani - unor liceeni și studenți cu posibilități materiale reduse, dar cu o dorință de studiu de înaltă clasă, de excepție. Anual, pe lângă activitățile social-filantropice cu amintitele categorii socio-profesionale, prin programul „Susținem performanța”, sunt oferite anual zece burse de merit, între 300 şi 600 de lei pe lună, pentru studenți și liceeni studioși, alături de alte bucurii prilejuite de marile evenimente ale Bisericii noastre. Sursa burselor provine din micile donații și din veniturile din cei 3,5 la sută, potrivit fișelor 230.
Privind în jur și lovindu-ne adeseori de mentalitatea unor semeni care spun că „sunt prea săraci, pentru a face puțin bine”, încheiem adăugând: „Fă rai din ce ai!” Un cuvânt bun, un zâmbet, o mână întinsă la nevoie sunt salvatoare de suflete: al nostru, întâi de toate, și al semenilor mai necăjiți ca noi.