Teofania de la stejarul lui Mamvri

Reprezentarea lui Hristos în icoană este una ușor de susținut, de vreme ce a fost nu doar Dumnezeu, ci și Om. Însă cum putem susține reprezentarea Sfintei Treimi în icoană? Este aceasta posibilă, având în vedere că numai Fiul S-a întrupat, iar Tatăl și Duhul Sfânt nu? Există însă un eveniment scripturistic care ne arată o posibilitate în acest sens și care a fost redat iconografic în mod magistral de Cuviosul Andrei Rubliov, și anume întâlnirea Dreptului Avraam cu Persoanele Sfintei Treimi la stejarul din Mamvri, relatată în capitolul 18 al cărții Facerii.

Cartea Facerii cuprinde un eveniment de o încărcătură deosebită în capitolul 18: o întâlnire între Dreptul Avraam și trei „Oameni”, care a fost interpretată în mai multe feluri. Iată textul în cauză: „Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci, ridicân­du‑și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și, cum i-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: «Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac. Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!». Zis‑au Aceia: «Fă, precum ai zis!»” (Facerea 18, 1-5). Avraam „vede” aici ceva ce scapă ochiului omului obișnuit. În mod normal, această întâlnire nu trebuia să fie una specială, pentru că nu ni se spune că acești „Oameni” ar fi avut ceva special sau s-ar fi diferențiat de celelalte persoane printr-un aspect deosebit. Însă Avraam simte și vede cu ochii minții ceva ce-l face să exclame, atunci când se adresează Lor cu apelativul de „Doamne”! Mai mult, adaugă următoarele cuvinte: „De am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!”. Din acest punct de vedere, este clar că avem aici de-a face cu o referire concretă la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cu toate acestea, din punct de vedere iconografic, a fost nevoie de 14 secole (anul 1410) după venirea Mântuitorului pentru ca acest eveniment să fie reprezentat așa cum se cuvine și cu interpretarea sa desăvârșită din punct de vedere dogmatic.

Cauzele unei interpretări diferite

În primele reprezentări iconografice ale teofaniei de la stejarul lui Mamvri regăsim varianta asimilării celor trei „Oameni” cu trei îngeri, variantă propusă și de interpretarea iudaică a evenimentului. Această interpretare și-a găsit loc în iconografia primelor veacuri creștine, în care modalitatea de tâlcuire a Vechiului Testament era una încă destul de mult influențată de școala iudaică, mai puțin, bineînțeles, în ceea ce privește împlinirea profețiilor hristologice. Odată cu apariția disputelor cu privire la Persoana Mântuitorului Hristos, dintre care se distinge foarte clar disputa ariană din cursul secolului al IV‑lea, iconografia creștină a început să se dezvolte foarte amplu în privința unor „semne” sau „simboluri” distinctive care să sublinieze și firea divină a lui Hristos. Astfel, regăsim mult mai târziu o nouă interpretare iconografică a acestui eveniment din Vechiul Testament: Hristos este reprezentat în centru, având un înger de-a stânga și un altul de‑a dreapta. Cu toate acestea, va mai trece mult timp până când evenimentul, interpretat deja de mult timp în scrierile Sfinților Părinți ca făcând referire la o teofanie a Sfintei Treimi, să fie reprezentat astfel și din punct de vedere iconografic. De fapt, prima reprezentare iconografică a Sfintei Treimi se leagă mai mult de înfățișarea lui Hristos așa cum o cunoaștem, a Duhului Sfânt ca porumbel și a Tatălui ca o persoană în vârstă. Însă această reprezentare a fost criticată de Sfinții Părinți pentru că nu respecta deloc ceea ce fusese descoperit la stejarul lui Mamvri în fața Dreptului Avraam, ci „aduna” mai multe relatări scripturistice diferite și le interpreta în mod necorespunzător. Reprezentarea Tatălui ca o persoană în vârstă se întemeia pe acea descoperire relatată de Prorocul Daniel („Cel vechi de zile” - Daniel 7, 9), dar Sfinții Părinți au pus întotdeauna în relație această descoperire cu Fiul, niciodată cu Tatăl, fapt care reiese și din rânduiala sfințirii icoanelor închinate Sfintei Treimi, prezentă în Molitfelnic: „Doamne, Dumnezeule Cel slăvit în Sfânta Treime, pe Care nici mintea nu Te poate cuprinde, nici cuvântul nu Te poate spune, pe Care nimeni dintre oameni niciodată nu Te-a văzut, numai precum din Sfintele Scripturi și din învățăturile de Dumnezeu grăitorilor Apostoli am învățat, așa credem și așa Te mărturisim pe Tine, Dumnezeu Tatăl Cel fără de început și pe Fiul Tău Cel de o ființă și pe Duhul Cel de un scaun și de o fire; și, precum Scriptura cea veche ne istorisește nouă arătarea Ta în chipul celor trei îngeri ce a fost preaslăvitului Patriarh Avraam, iar în Legea harului Tatăl prin glas, Fiul cu trupul în Iordan, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel S-au arătat” („Rânduiala sfințirii icoanei Preasfintei Treimi”, în: Molitfelnic, București, EIBMBO, 2013, pp. 679-670).

Descoperirea Cuviosului Andrei Rubliov

Mergând pe linia iconografică trasată cu puțin timp înaintea sa, Cuviosul Andrei Rubliov a fost cel care a redat în mod magistral acest eveniment din Vechiul Testament. În icoana Sfintei Treimi pictată de el nu mai regăsim aproape nimic din scena întâlnirii inițiale dintre Dreptul Avraam și cele trei Persoane. Scena principală este ocupată de masa pe care se regăsește un obiect asemănător cu un potir, care simbolizează Sfânta Euharistie. În spatele mesei se văd, de la stânga la dreapta: casa Dreptului Avraam, stejarul de la Mamvri și o stâncă. Pentru a deosebi cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi este suficient să ne uităm la gestica și veșmintele Lor. Fiul este Cel din mijloc, deoarece are veș­mântul la fel cu cele în care-L vedem reprezentat singur. Tatăl este Cel din stânga imaginii, pentru că atât Fiul, cât și Duhul Își înclină capetele spre El, iar Duhul este Cel din dreapta. Bogăția de simboluri și modul uimitor în care a reușit să concentreze și să redea practic nu doar iubirea și prețuirea reciprocă a Persoanelor Sfintei Treimi, ci și iconomia lui Hristos, prin punerea în mijlocul mesei a Sfintei Euha­ristii, constituie, fără îndoială, o minune. Nici un om, oricât de duhovnicesc ar fi, nu ar putea să redea cu atâta simplitate și în același timp profunzime o asemenea multitudine de taine cerești. Încheiem cu un citat al părintelui Gabriel Bunge, care rezumă interpretarea acestei icoane uimitoare: „Mișcarea dintre cele trei Persoane dumne­zeiești, dialogul intratrinitar, pleacă de la Fiul: El privește rugându-Se spre Tatăl, în vreme ce mâna Sa dreaptă trimite spre «Potirul» Patimii Sale și, dincolo de aceasta, spre Duhul. Această privire și acest gest sugerează cererea trimiterii Sfântului Duh, devenită acum cu putință prin jertfa de Sine a Fiului. Iar Tatăl, Care-L aude pururea pe Fiul (Ioan 11, 42), împlinește această rugăminte: privirea Sa se îndreaptă asupra Duhului Care tronează împreună cu El în spatele mesei Altarului, și mâna Sa dreaptă îi împărtă­șește binecuvântarea spre de­săvârșirea lucrării mântuitoare a Fiului. Duhul Sfânt Însuși Își pleacă cu smerenie și încu­viințare capul subliniind această consimțire prin mâna Sa dreaptă plecată“ (Pr. Gabriel Bunge, Icoana Sfintei Treimi a Cuviosului Andrei Rubliov sau „Celălalt Paraclet”, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Sibiu, Ed. Deisis, 2006, p. 163).