Calea împărătească

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul I, 5-6, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 58-60

„Omul din lume necăsătorit, legat numai de treburile lumeşti, seamănă celui legat cu cătuşe numai de mâini; de aceea, când vrea să alerge la viața călugărească, nu este împiedicat. Cel căsătorit, însă, seamănă cu cel legat în fiare şi de mâini, şi de picioare. Am auzit pe unii dintre cei ce petrec nepăsători în lume zicându-mi: Cum am putea noi, cei ce trăim căsătoriți și legați cu cătuşele grijilor, să ne îndeletnicim cu viața călugărească? Cărora le-am răspuns: Faceți toate faptele bune pe care le puteți săvârși. Nu omorâți pe nimeni, nu furați de la nimeni, nu mințiți pe nimeni, nu defăimați, nu urâți pe nimeni, nu vă depărtați de Biserică, fiți milostivi cu cei săraci, nu scandalizați pe nimeni, nu vă atingeți de porția de mâncare a altuia şi îndestulați-vă cu ce vă pot da nevestele voastre. Așa de veți face, nu veți fi departe de Împărăţia cerului (Marcu 12, 34).

Să alergăm deci la lupta cea bună în tăcere şi cu înflăcărare, povățuiți de părinții cei duhovniceşti.

Să alergăm cu bucurie şi cu frică la lupta bună, netemându-ne de vrăjmaşi. Că, deși nu-i vedem, ei totuși privesc fața sufletului nostru şi, dacă o văd amărâtă de frică, atunci se întrarmează mai aprig împotriva noastră, gândind viclenii că ne-am spăimântat. Deci, să ne întrarmăm împotriva lor cu bărbăție, căci nimeni nu se luptă cu cel ce se războieşte cu bărbăție. Domnul a uşurat cu iconomie războaiele pentru cei de curând plan­tați, pentru a nu se întoarce ei îndată, dintru începuturi, în lume. Drept aceea, bucurați-vă întru Domnul totdeauna, toţi robii lui Dumnezeu, şi cunoașteți într-acest prim semn al dragostei Stăpânului pentru noi cum că El v-a chemat.

Să ştiţi că Dumnezeu de multe ori face aşa: dacă vede că unele din suflete sunt viteze, le îngăduie să intre în aceste lupte de îndată, dintru începutul îndepărtării lor de lume, vrând să le încununeze cât mai curând. Domnul a ascuns greutatea (poate mai bine uşurinţa) acestui stadion de cei din lume, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nici un om nu s-ar mai fi lepădat de lume (Matei 24, 22).

Du lui Hristos nevoințele tinereţilor tale cu inimă bună şi te vei bucura la bătrâneţe de bogăţia bunătăților. Cele adunate la tinereţe vor mângâia și hrăni pe cei slăbiți la bătrâneţe. Să ne silim, tinerilor, cu înflăcărare, să alergăm cu prevedere, pentru că moartea este necunoscută. Adevărat, avem duşmani puternici neadormiţi şi nematerialnici, nevăzuţi, răi și cumpliți, vicleni şi zavistnici, și țin foc în mâini, poftind să aprindă Biserica lui Dumnezeu cu văpaia patimilor noastre. Nimeni, tânăr fiind, să nu-şi plece urechea la demoni, vrăjmaşii săi, când i-ar grăi: Nu-ţi zdrobi trupul, ca să nu cazi în boală şi în neputinţe; căci cu nevoie se va mai afla cineva, mai ales în neamul de acum, căruia să-i placă să-şi ucidă trupul, chiar de ar fi să se lipsească numai de multele şi îndulcitoarele bucate. Că scopul acestui demon este să facă intrarea noastră în stadion moleșită şi trândavă, iar sfârşitul, asemenea începutului.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)