Theodor Balș și Anastasie Bașotă, ctitori de școală în Moldova

2020 a fost proclamat de Patriarhia Română Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români. O inițiativă generoasă, care ne motivează să ne amintim mai des de făcătorii de bine români din toate timpurile, cei fără de care azi învățământul, cultura și, în general, societatea românească ar fi fost mult mai sărace. Și, dacă ne oprim doar la capitolul educație, nu putem vorbi despre școală în Moldova fără a-i pomeni pe doi dintre boierii filantropi care au pus piatra de temelie a învățământului sătesc - unul de stat, celălalt particular - din această parte de țară. Este vorba de Theodor Balș, la Darabani, în nordul județului Botoșani, și de Anastasie Bașotă, la Pomârla, în ținutul Herței de altădată.

Călătoria noastră de azi pornește din cel mai nordic orășel al țării, Darabani, odinioară târg întemeiat pe moșia boierului Theodor Balș (1790-1867), hatman (comandant al oștirii) și mare logofăt în Moldova în vremea domnitorului Mihail Sturdza. Proprietățile sale se întindeau însă nu doar în nordul țării Moldovei, ci și în ținutul Neamțului, jumătate din târgul Piatra Neamț fiind pe atunci parte a averii sale. De asemenea, în mahalaua Păcurari din Iași avea terenuri întinse. Dar la Darabani, așezare pe care a transformat-o în târg în 1837, venea adesea. Căci între anii 1824 şi 1834 își ridicase și un conac, rămas moștenire dărăbănenilor până astăzi. De altfel, cursul istoriei acestei așezări a fost pecetluit de amprenta acestui boier, care nu doar că a transformat-o în târg, ci a construit aici și biserică (1834-1840), și școală (1841), a pietruit ulița principală și a adus telegraful (1850-1860).

Prima şcoală sătească de stat din Moldova

Toate au fost gesturi însemnate și au marcat destinul Darabanilor. Dar poate cea mai însemnată întreprindere a hatmanului Balș a fost înființarea, cu încuviin­ța­rea domnitorului Mihail Sturdza, a primei școli sătești de stat din Moldova. Se întâmpla la 1841, pe cheltuiala „conului Todiraș”, cum i se spunea în epocă. Școala a început să funcționeze într-o căsuță cu două odăi, situată peste drum de conacul boieresc, cumpărată „de la un anume proprietar Popovici”. Potrivit scriitorului dărăbănean Victor Teișanu, „școala din Darabani a intrat în vederile statului şi a constituit subiect pentru un regulament şcolar, întocmit de Gheorghe Asachi, iar Epitropia Şcolilor din Moldova trimitea aici 1.000 de lei anual pentru uzul şcolii”.

La început, şcoala servea nevoilor comunităţii dărăbănene, în primul an, „în clasul I” fiind înscriși 14 şcolari cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani, așa cum reiese dintr-un document păstrat la Muzeul Nordului. Primul învățător a fost Gheor­ghe Crudu, absolvent al Seminarului de la Socola din Iaşi, bunicul celui care avea să devină mai târziu un mare cărturar al Moldovei, Tiberiu Crudu.

În lucrarea „Asachi, organizatorul şcolilor din Moldova”, N.C. Enescu, un monograf al învăță­mân­tului din Moldova, confirmă că școala înființată de Theodor Balș la Darabani este prima școală sătească de stat din Moldova, argumentând că „primul învăţător a fost trimis, şi nu angajat de boier, învăţământul, cu micile lui cheltuieli, era bugetat de stat, respectiv de Epitropia Şcolilor, iar existenţa acestei şcoli l-a determinat pe Gheorghe Asachi să întocmească un regulament de funcţionare a şcolilor săteşti”. Regulamentul a constituit, la acea vreme, un răspuns la soluţionarea unei probleme consemnate de Gheorghe Crudu într-un memoriu adresat epitropiei. Acesta nu ştia cum să procedeze cu copiii în timpul iernii. În aceste condiţii, Gheorghe Asachi a întocmit un regulament foarte serios, valabil pentru toate şcolile din Moldova, în care ia în discuţie şi problema funcţionării lor în timpul iernii, respectiv alocarea de bani pentru lemne de foc şi pentru alte cheltuieli.

Casa declarată monument istoric din anul 1964, aflată în curtea spitalului de la Darabani, a rezistat până în anul 2000. Din păcate, în lipsa unor lucrări de consolidare, zidurile s-au năruit. Dar memoria acestei instituții, așa de importantă pentru învățământul moldovenesc, a fost salvată grație Asocia­ției Nord, organizator al Festivalu­lui Zilele Nordului de la Darabani, care, cu sprijinul Filialei Nord-Est a Ordinului Arhitecților din România și al Primăriei Darabani, va reconstrui cu materiale și prin tehnici tradiționale clădirea primei școli sătești de stat din Moldova. Apoi, clădirea va deveni secție a Muzeului Nordului, înființat în 2014, la prima ediție a Zilelor Nordului, aici urmând să fie expusă întreaga colecție dedicată învăță­mân­tului dărăbănean existentă acum în clădirea muzelui din fostul conac Balș. Obiectele aparțin, în mare parte, colecționarului și custodelui Dumitru Haha.

Institutul lui Bașotă: prima școală particulară la sat din Moldova

Cu numai trei ani înainte ca Theodor Balș să înființeze școala sătească de stat de la Darabani, la Pomârla, Anastasie Bașotă, alt mare filantrop botoșănean, ctitorea un alt tip de școală particulară, mânat de aceeași dorință ca și Balș, aceea ca fiii de clăcași de pe moșiile sale să învețe carte. Potrivit muzeografului Ioan Iațcu, de la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași, marelui logofăt și cavaler Anastasie Bașotă (1796-1869) îi datorăm „înfiinţarea primei școli particulare sătești (1838) și a institutului academic (1879), așa cum l-a prevăzut în testamentul din 1869”.

Școala funcționa în patru odăi înalte, construite după moda timpului, în primul an fiind înscriși 21 de elevi, cu vârste cuprinse între 8 şi 10 ani, însă boierul putea susține, după cum reiese din documente, 40 de școlari. Conform părintelui paroh Eugen Niță, Bașotă a făcut la Pomârla „prima școală în limba română la sat, cu internat, pentru fiii de clăcași de pe moșiile Lișna, Cucorăni și Pomârla. Cu condiția ca toți să fie ortodocși”. Astăzi, clădirea ce a găzduit această școală încă rezistă, deși a suferit numeroase modificări în timp, adăpostind Centrul cultural-social „Episcop Cosma Petrovici” al parohiei de la Pomârla și colecția muzeală înființată de părintele Eugen Niță.

După cum a fost dorința testamentară a lui Bașotă, în 1879, la Pomârla s-a înființat și cel mai modern liceu al timpului din Moldova, primul destinat copiilor de țărani - Institutul de Băieți „Anastasie Bașotă”. Conform preotului Eugen Niță, „toată cheltuiala a fost suportată din banii lăsați de boier, prin testament; s-au adus profesori din străinătate, iar primul director a fost junimistul Samson Bodnărescu”.