Sărbătoresc româneşte chiar şi departe de casă

Departe de ţară, exilaţi din proprie dorinţă ori siliţi de vremurile grele, gândul a milioane de oameni se îndreaptă deodată spre România. E gândul celor plecaţi pentru studii sau muncă pe alte meleaguri, pentru care Crăciunul e un prilej de a-şi aduce aminte de colinda românească, de masa îmbelşugată cu bucate alese şi de clipele petrecute cu toţi cei dragi. În ziua în care, în mod tradiţional, orice familie se reuneşte la o singură masă, românii plecaţi în străinătate se străduiesc să păstreze şi acolo tradiţiile de acasă, devenind astfel apostoli ai credinţei ortodoxe pentru întreaga lume.

 

Departe fiind, Naşterea Domnului e prilejul cel mai de seamă pentru toţi să îşi aducă aminte de incredibila putere a cuvântului „împreună“. Foarte puţini români au reuşit să meargă în străinătate cu întreaga familie, aşa că de Crăciun se adună cu toţii în jurul bisericii şi al preotului român care îi păstoreşte. Dorul îi face şi mai însetaţi de tot ce-i românesc, aşa încât, la o primă privire, Crăciunul celor din străinătate e trăit mai intens decât în oricare loc din ţară, dar privirea lor rosteşte o altă mărturisire: „Nicăieri nu-i ca Acasă!“

 

Am întrebat episcopi, preoţi şi simpli credincioşi români din ţările străine ce strigă inima românilor de sărbători, iar răspunsul lor a fost aproape invariabil că, oriunde în lume te-ai afla, bucuria Naşterii Mântuitorului Hristos n-o poate pângări nici o greutate, iar creştinii ortodocşi aflaţi în pribegie, oricât de încercaţi ar fi, cu mai multă ardoare pregătesc româneşte sărbătoarea Crăciunului. „Cred că în această perioadă a sărbătorilor românii noştri îşi aduc mai des aminte de identitatea lor şi se simt mai legaţi de neam, de tot ce înseamnă România. Se activează tot mai mult în ei dorul de ţară, gândul la familia pe care au lăsat-o departe şi poate că simt sărbătorile Crăciunului un pic mai intens decât le-ar fi trăit în România. Cert este că sunt foarte implicaţi, încearcă în perioada aceasta să fie cât mai aproape de Biserică şi, de multe ori, să recupereze ceea ce nu reuşesc să valorifice în adevărata dimensiune: tot ceea ce ţine de credinţă, de tradiţii care sunt specifice acestor sărbători“, ne-a spus Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei.

 

Obiceiurile tradiţionale nu sunt lăsate uitării, ci acolo unde se poate, românii ţin cu dinţii de datinile lor, mergând unii la alţii ca să aducă marea veste a întrupării lui Hristos. „În anumite comunităţi, românii continuă să meargă şi cu colinda. Fie merge preotul, fie merg cei care alcătuiesc nucleul parohiei şi se colindă unii pe alţii în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului. Oamenii încearcă să facă în aşa fel încât să nu fie nici o diferenţă între modul în care trăiesc Crăciunul aici faţă de cel din ţară. Totul e la fel, dar chiar şi aşa simt că aceste sărbători sunt cele care configurează cel mai bine identitatea lor de români şi de ortodocşi, iar oamenii îşi dau seama că sunt departe de matricea, de matca în care au crescut, unde, mici fiind, trăiau aceste sărbători. Ei văd că ceva în jurul lor se întâmplă şi vor foarte mult să recupereze, astfel încât investesc efort mult în sărbătorile Naşterii Mântuitorului Hristos“, a mai adăugat Preasfinţitul Ignatie Mureşanul.

În alte părţi ale lumii, alţi români, dar aceeaşi simţire. Chiar dacă în Africa de Sud numărul conaţionalilor noştri nu e la fel de mare ca în ţările europene, duhul de sărbătoare nu se schimbă. Acolo nu ninge niciodată de Crăciun, fiindcă luna decembrie e chiar prima lună a verii în emisfera sudică. Asta nu îi împiedică totuşi pe românii ortodocşi să ţină aceleaşi obiceiuri ca în patria-mamă. „Aici sărbătorim Crăciunul aproape la fel ca în România. Împodobim bradul de Crăciun, după slujbă, cei mici îl aşteaptă pe Moşul, care le aduce cadouri, cântăm colinde împreună, iar la final servim împreună câteva bucate tradiţionale româneşti. Facem piftie, cârnaţi, cozonaci, de toate, la fel ca acasă. Din păcate, aici Crăciunul a devenit ceva comercial, dar românii au rămas ancoraţi în tradiţia ancestrală ortodoxă în ceea ce priveşte sărbătoarea Naşterii Domnului. La noi, tradiţiile sunt mult mai bogate, iar aici, totul a devenit dezbrăcat de sensul iniţial. Doar în comunitatea ortodoxă am avut ocazia să văd tradiţii păstrate coerent. Chiar după slujbă, rămânem împreună toţi membrii comunităţii şi, în jurul unei mese la care fiecare a contribuit cu ce i-a stat în putinţă, împărtăşim gânduri, cântăm colinde, după care mulţi creştini se invită unii pe alţii la masa de Crăciun, pentru că tot împreună se simte mai bine bucuria Naşterii Mântuitorului“, ne-a mărturisit părintele Răzvan Tatu, parohul Comunităţii Ortodoxe Româneşti din Africa de Sud (Johannesburg).

 

La începutul acestui an, după foarte mult efort, românii de aici au aşezat piatra de temelie pentru propria lor bisericuţă. Acum însă, din cauza birocraţiei şi a lipsei de fonduri, visul lor mai are de aşteptat. Chiar şi aşa, românii se reunesc într-un lăcaş de cult al comunităţii ortodoxe greceşti, astfel încât s-au legat multe prietenii între românii noştri şi greci. Cu toate greutăţile, compatrioţii noştri se unesc în jurul preotului lor şi îl întăresc. „Preotul e privit diferit în Africa faţă de mediul european şi e nevoie de o mare tărie duhovnicească“, a mai adăugat părintele Răzvan Tatu.

Din Africa de Sud, ne-am îndreptat atenţia spre ţinuturile din nord, ca să aflăm ce simt românii din ţările scandinave. Chiar dacă sunt la doi paşi de presupusa casă a lui Moş Crăciun, tot obiceiurile româneşti li se par mai aproape de suflet. „Bineînţeles că pe tărâmurile acestea îngheţate Crăciunul are aceeaşi valoare duhovnicească ca şi pentru românii de acasă şi nu lăsăm să fie nici o diferenţă la nivelul acesta, drept care îl sărbătorim într-un mod cât mai apropiat de tradiţia cu care am crescut, chiar dacă locuim în altă ţară. Sărbătorim în familie şi, desigur, la biserică, unde mergem la Vecernie şi Sfânta Liturghie, întocmai după rânduiala pe care o ştiam din ţară. Foarte mulţi se îmbracă în această perioadă tradiţional, ascultăm colinde, iar unii merg prin alte case ale românilor, ca să aducă vestea Naşterii. Chiar dacă locuim departe unii de alţii, suntem o comunitate de români foarte unită. Mai ales de sărbători ne întâlnim, pregătim fiecare câte ceva de-ale gurii şi în jurul mesei ne aducem aminte de ţară, discutăm despre problemele cu care ne confruntăm sau despre veştile care ne vin din România, pur şi simplu ca să ne fim alături unii altora şi să trăim sentimentul românesc“, ne-a spus Cristina Seceleanu, din Suedia.