„Bucură-te, cea plină de har!”

Ieri am sărbătorit Buna Vestire, ziua Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru este mărturisit şi de troparul praznicului: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”

Buna Vestire este ziua „arătării Tai­nei celei din veac”, adică a împli­nirii profeţiilor care au vestit în Vechiul Testament venirea în lume a lui Hristos, care prin întruparea Sa face „începutul mântuirii noastre”.

Despre Întruparea Domnului textul din Vieţile Sfinţilor la sărbătoarea Bunei Vestiri ne relatează, pe baza Sfintei Scripturi a Noului Testament şi a Sfintei Tradiţii, că atunci „când s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană și sfântă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos-Dumnezeu, Cel fără de trup, și să slujească taina mântuirii noastre”. Această Fecioară este Maria din Nazaret, fiica Drepţilor Ioachim și Ana, cu descendenţă regală şi arhierească.

De la vârsta de trei ani a crescut la Templul din Ierusalim şi aici a avut parte de anghelofanii: „Și a ales-o pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvântului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare din ea, încă mai înainte de bună vestirea arhanghelului (Gavriil), cu taină a înștiințat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credință ale sfinților”. Astfel, Dumnezeu i-a trimis vestitor Preasfintei Fecioare Maria pentru a o pregăti pe cea care prin Întruparea Fiului Său va deveni Maica Domnului: „Fiind Preacurata Fecioară în Templu de doisprezece ani, se îndeletnicea nu numai în neîncetată rugăciune către Dumnezeu și cu lucrul mâinilor din toate zilele, ci și cu citirea dum­ne­zeieștilor cărți, cugetând la Legea Domnului ziua și noaptea. Căci așa scriu despre dânsa Sfântul Epifanie și Sfântul Ambrozie, că era foarte is­teață la minte și iubitoare de învă­țătură și se îndeletnicea cu citirea dumnezeieștilor Scripturi.”

În timpul acestor 12 ani petrecuţi în Templu, Sfânta Fecioară Maria s-a pregătit să fie Maica Domnului. „Iar după ce s-a sfârșit anul al unsprezecelea - după mărturia Sfântului Evod - al petrecerii ei în templul lui Solomon și sosind al doisprezece­lea, iar de la nașterea ei - după mărturia lui Gheorghe Chedrinul -, al paisprezecelea, i s-a poruncit de către arhierei și de către preoți ca, după obiceiul Legii, să iasă din bisericeasca locuință, precum și celelalte fecioare de vârsta ei...”

La această vârstă părăseşte Templul din Ierusalim şi pentru a păzi fecioria ei a fost ales ca logodnic Iosif, care era „bărbat drept și bătrân de ani” din neamul lui David. „Sfântul Iosif era bărbatul ei numai cu părerea, dar cu lucrul era curat păzitor al fecioriei ei și slujitor al vieții Preacuratei Fecioare celei pline de mare sfințenie.”

Sfânta Fecioară Maria trăia în Na­zaret atunci când a primit Buna Ves­tire a Întrupării Domnului de la Ar­hanghelul Gavriil. Acest lucru s-a întâmplat în cea de-a şasea lună de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.

Sfântul Evanghelist Luca ne relatează momentul Bunei Vestiri şi Întruparea Domnului, arătând că îngerul a venit la Preasfânta Fecioară Maria, adresându-i minunatele cuvinte care sintetizează cinstirea pe care o va primi după ce va fi Maica Domnului: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).

Închinarea arhanghelului a tulburat-o şi a făcut-o să se gândească la sensul profund al acelor vestitoare cuvinte. „S-a tulburat, dar nu s-a înfricoșat tare, ci s-a minunat de lucrul cel nou, neașteptat și fără de veste.” Imediat a venit şi lămurirea din partea îngerului: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 30). Pentru că a aflat har la Dumnezeu, ea devine Maica Domnului, lucru mărturisit de Arhanghelul Gavriil: „Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 31-33).

Singurul lucru pe care nu-l înţelege Fecioara din cuvintele îngerului este cum se va întâmpla acest lucru „de vreme ce nu ştiu de bărbat”. Ea nu înţelege cum va deveni Maica Domnului dacă ea ştia încă din timpul petrecut în Templu că va fi toată viaţa fecioară. Iar îngerul îi clarifică această dilemă arătându-i modul supranatural în care Se va întrupa în pântecele ei Fiul lui Dumnezeu şi ea va rămâne fecioară.

„Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35). Prin aceste cuvinte, arhanghelul nu arată doar modul Întrupării Domnului, ci şi împlinirea Protoevangheliei, adică a promisiunii făcute de Dumnezeu protopărinţilor Adam şi Eva.

Foarte frumos şi plin de sensuri teologice prezintă aceste cuvinte ale îngerului textul aghiografic din Vieţile Sfinţilor din ziua praznicului: „Îi spune ei îngerul chipul zămislirii, nu după firea și obiceiul omenesc făcându-se, ci mai presus de fire, pentru că unde voiește Dumnezeu se biruiește rânduiala firii. Zămislirea ei este după lucrarea Sfântului Duh: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De la Acela în pântece vei lua. Acela va săvârși întru Tine zămislirea cea neștiută. Pentru că Cel Ce a putut să zidească din tină neînsuflețită pe Adam viu, oare nu va putea mai ales din Fecioara cea vie ca să alcătuiască pe Pruncul Cel viu? Dacă cu înlesnire a fost lui Dumnezeu ca din coasta lui Adam să închipuiască femeie, apoi oare cu neînlesnire Îi va fi Lui, ca în pântecele Fecioarei să închipuiască pe om? Duhul Sfânt, Cel Ce toate le face, întru tine, o, Preasfântă Fecioară, o va lucra aceea, ca în preacuratul tău pântece, din trupul tău, trupul Cuvântului lui Dumnezeu, Celui fără de trup Se va rândui, mai presus de fire. Pentru că tu fiind ușă, cu curăția pecetluită și cu fecioria păzită, Domnul va trece; nu într-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticlă și prin cristal, sfințindu-te și luminându-te cu dumnezeiasca slavă, ca să fii maică adevărată lui Dumnezeu, născând Dumnezeu desă­vâr­­șit și om desă­vâr­șit; și rămânând Fecioară, precum mai înainte de naș­tere, la fel întru naștere și după naș­te­re”. Acest text sintetizea­ză întreaga teologie ortodoxă despre Întruparea Domnului şi despre Pururea Fecioria Maicii Domnului.

Momentul Întrupării Domnului are loc atunci când Preasfânta Fecioară Maria acceptă Buna Vestire a îngerului pentru că nimic nu se putea întâmpla fără acordul ei. Dumnezeu ţine seama de liberul arbitru al Fecioarei şi doar cu acordul ei are loc Întruparea supranaturală a Fiului Său: „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38)

Pornind de la cuvintele ei, Biserica ne învaţă să mărturisim astăzi bucuria Întrupării Domnului şi a cinstirii Preasfintei Fecioare: „Pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu L-ai zămislit, Curată, cu venirea Preasfântului Duh, spre înnoirea neamului omenesc, ceea ce eşti fără prihană, când Arhanghe­lul ţi-a strigat ţie glasul cel de veselie lumii: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!”