Pe drumul Bacău-Bârlad, într-o vale îngustă săpată de Zeletin la picioarele Colinelor Tutovei, se găsesc Coloneștii, odinioară moșie a familiei Vidrașcu. Aici se află o mândră biserică de lemn, unul dintre puținele locașuri boierești din această parte de țară.
Prin Colinele Tutovei nu-i chip să te rătăcești. Drumul e ca o panglică cu care se joacă vântul: când merge drept, când cotește smucit, când coboară pe neașteptate, aținându-i calea Zeletinului, gata să se ia la hârjoană, lungindu-se la nesfârșit, azvârlit de pe o colină pe alta. De la Bacău până spre Bârlad tot așa o ține, fără să obosească. La Colonești, pe loc drept, își trage sufletul. Pe urmă se mlădie iar de pe-o colină pe alta, jucăuș și fără de astâmpăr.
Coloneștii sunt și destinația noastră, căci aici, de la mijlocul veacului al XIX-lea, se găsește o frumoasă biserică de lemn, ctitorie boierească. Lucru rar întâlnit prin această zonă săracă și așa de îndepărtată, în care, de regulă, obștile satelor își ridicau biserici mici, modeste, din bârne sau din paiantă. Însă, cum pe moșia sa nu exista biserică mare, încăpătoare, medelnicerul Vasile Vidrașcu, stăpânul Coloneștilor, a ridicat la 1832 un locaș mândru, cu turle, de-a dreapta curților sale, sus, pe un versant de pe care se vede întreaga vale, cu case, drum și pârâu. Mărturie a ctitorilor stă astăzi pisania de deasupra ușii. „Biserica a fost construită pentru nevoile spirituale ale boierului și clăcașilor lui. Abia după ce au dispărut boierii a devenit biserică parohială”, explică părintele Gheorghe Popescu, parohul de la Colonești.
Stilul arhitectural
Biserica a fost ridicată din bârne de stejar, încheiate la colțuri „în cheotori” și așezate pe temelie de piatră. Acoperișul a fost inițial de șindrilă, însă, la reparațiile din 1957, aceasta a fost înlocuită cu tablă. Tot atunci bisericuța a fost tencuită cu lut la interior și văruită.
La exterior, frumusețea bârnelor a fost acoperită în 1897, când pereții au fost blăniți cu scândură de brad, pentru o mai bună protecție a interiorului.
De altfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894-1897), bisericuța a suferit un amplu proces de refacere, pe cheltuiala celei de-a doua perechi de ctitori, pomenită într-o inscripție de pe clopotul bisericii - boierii Gheorghe și Smaranda Apostoleanu. Deloc întâmplător, în sat și acum i se spune acestei bisericuțe „Biserica lui Apostoleanu”.
Din punct de vedere arhitectural, trebuie remarcată turla semeață a locașului, cea care conferă zveltețe monumentului. Aceasta reprezintă, de asemenea, pecetea ctitorilor, pentru că, în trecut, doar bisericile boierești sau domnești aveau turle.
Astăzi, biserica boierească a Coloneștilor este înscrisă pe lista monumentelor istorice de categoria B (de interes local) din județul Bacău. Deși ultimele reparații au fost făcute după 1990, locașul ar avea nevoie și acum de o serie de lucrări care să îl ajute să facă față timpului. „E nevoie de o serie de reparații curente, interiorul ar trebui văruit, icoanele-curățate, însă parohia noastră e mică, foarte îmbătrânită, iar puterile noastre, limitate. Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor, care sunt foarte atașați de biserică, sperăm să reușim să le ducem la bun sfârșit”, spune părintele paroh Gheorghe Popescu.
Patrimoniul de interior
Interiorul este împărțit în Altar, naos, pronaos și pridvor. Însă nu proporțiile sunt de remarcat, ci duhul de pace și de calm pe care istoria l-a adunat aici, ca într-un cufăr cu comori pentru suflet.
Catapeteasma, de-o vârstă cu biserica, e cheia întregului ansamblu. Icoanele împărătești, de o extraordinară frumusețe, sunt odoare de mare preț. Albul pereților și tonurile închise de veacuri de pe registrele pictate creează contraste familiare ochiului, căci fiecare copil din noi le-a cunoscut, cândva, în casa bunicilor.
Și mai e ceva ce merită subliniat. O particularitate pe care nu am întâlnit-o la nici o bisericuță de lemn din Moldova, indiferent de cât de veche va fi fost. La ridicarea sa, în 1832, biserica a primit hramul „Sfinții Ierarhi Vasile, Nicolae și Haralambie”. Un hram absolut unic. Mărturie în acest sens stau nu doar icoana hramului, de o excepțională frumusețe, ci și inscripția de pe clopotul donat de ctitorii din familia Apostoleanu, în 1894: „Acest clopot a fost dăruit în anul 1894 bisericii din Colonești cu hramul Sfinților Vasile, Neculai și Haralambie de către Gheorghe și Smaranda Apostoleanu, ctitorii acestui sfânt locaș (...)”. Ulterior, cu ocazia reparațiilor de la 1957, biserica a primit hramul pe care îl poartă și azi, fiind pusă sub ocrotirea Sfântului Dumitru.
Satul cailor sălbatici
Vatra satului Colonești s-a închegat de-o parte și de alta a apei Zeletinului, în pâlnia adâncită a Colinelor Tutovei. Potrivit unei legende, numele așezării ar proveni de la cuvântul de origine slavă „colun” - „măgar sălbatic”. Legenda nu pare să fie prea departe de adevăr, de vreme ce în primul document care atestă satul, datând din secolul al XVI-lea, acesta apare sub denumirea Colunești.
Azi, așezarea face parte din comuna cu același nume și se află la circa 45 de kilometri distanță de Bacău, orașul reședință de județ.
