Biserica monument UNESCO de la Ieud închinată Maicii Domnului

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a fost ridicată în 1364 în localitatea maramureşeană Ieud, fiind una dintre cele mai vechi biserici de lemn din ţară. Pentru că a fost construit pe un mic deal, sfântul lăcaş a fost numit „Biserica din Deal”, pe lângă numele ctitorului, „Biserica lui Balc”. Lăcaşul de cult a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. 

Localitatea Ieud din Maramureşul istoric a fost atestată începând cu anul 1365, când regele Ludovic, prin Diploma din februarie 1365, a dat dreptul de proprietate asupra moşiei din Ieud voievodului Balc, fiul lui Sas Vodă. Voievodul Balc a construit pe proprietatea sa o biserică din lemn de brad, în anul 1364, din materialul lemnos existent pe moşia sa. Fiind construită pe un mic deal, biserica a fost numită „Biserica din Deal”, pe lângă numele ctitorului, „Biserica lui Balc”, potrivit preotului paroh Dinu Horaţiu Brici.

La Ieud, în locul numit „Crucişoare”, a existat, în secolele XI-XII, o mănăstire închinată Sfinţilor Trei Ierarhi, însă aceasta a fost demolată în mod samavolnic în anul 1889. Pe acel loc, între anii 1993 și 2000, pr. Alexandru Brici, împreună cu credincioşii din localitate, a ctitorit o nouă mănăstire. Despre biserica de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” se cunoaşte faptul că a fost construită de meşterii locali, în apropierea castelului de lemn al voievodului Balc, iar datarea la 1365 o plasează printre cele mai vechi biserici de lemn din ţară.

Localitatea Ieud a fost din timpuri străvechi cnezat valah, iar cnezii ieudeni s-au îngrijit de biserică până în anul 1419, când regele Sigismund le-a suspendat acest titlu. După această dată, biserica a fost îngrijită de familiile de nobili din Ieud, care, în anul 1514, au participat la războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja, această faptă fiind pedepsită de regele ungur prin confiscarea averilor şi pierderea ti­tlurilor nobiliare, după cum arată pr. Dinu Horaţiu Brici.

Biserica de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” este construită în stil maramureşean, cu două poale, iar ferestrele foarte mici sunt aşezate pe două rânduri. Stilul arhitectural este unul auster, însă forma bisericii este de o eleganţă remarcabilă. Biserica are formă de navă, cu cele trei părţi caracteristice: pronaos, naos şi Altar. Deasupra pronaosului există o turlă cu o înălţime de peste 300 de metri, tipică pentru stilul maramureşean, după cum menţionează preotul paroh. Pictura lăcaşului de cult a fost atribuită lui Alexandru Ponehalschi din Berbeşti, Maramureş, fiind finalizată în anul 1782. Executată în stil bizantin naiv, pictura este realizată direct pe lemn, iar la îmbinările lemnului şi denivelări, pe pânză. Această pictură este considerată ca fiind opera de maturitate a artistului iconar, datorită calităţii picturii, icoanelor bogat decorate şi a varietăţii motivelor ornamentale.

Printre cele mai frumoase teme, caracterizate nu doar prin discreţie şi sobrietate, dar şi prin frumuseţea chipurilor, sunt aspectele privind „Viaţa şi pătimirile Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Alte scene se referă la Sfântul Hristofor, care traversează râul cu Iisus copil aşezat pe umărul său, pe uşa din faţă, partea interioară. În pronaos este o scară care ajunge în turlă şi care a fost sculptată dintr-un singur trunchi de copac, având ace­eaşi vechime cu biserica. În ceea ce priveşte pictura, pronaosul este predominat în cea mai mare parte a spaţiului de scena „Judecata de Apoi”, în care Iisus Hristos este reprezentat ca fiind judecătorul, flancat de doi îngeri care suflă în trâmbiţe. În partea de jos sunt reprezentaţi condamnaţii, ale căror păcate sunt scrise, subliniază părintele Dinu Horaţiu Brici. Aici mai apar diferite aspecte ale Sfintelor Parascheva şi Varvara, inedite în această zonă a ţării. De asemenea, mai sunt reprezentaţi patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov.

În naos se mai remarcă scena Sfânta Treime cu Dumnezeu „Cel vechi de zile” ca figură centrală. În general, pictura naosului este predominată de scene care reprezintă diferite teme ale Vechiului şi Noului Testament.

În podul bisericii s-a descoperit, de către preotul Artemiu Anderco, în anul 1921, un vechi codice, numit apoi „Codicele de la Ieud”. Scris în limba română cu caractere chirilice şi datând din perioada 1391-1392, acesta este printre cele mai vechi scrieri din România, iar în prezent se află la Biblioteca Academiei Române. Codicele a fost scris de către copiştii de manuscrise de la vechea mănăstire cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, unde funcţiona o şcoală cu trei profiluri de pregătire: preoţi, cântăreţi la strană şi copişti de manuscrise, arată pr. Dinu Horaţiu Brici.

„Biserica din Deal” de la Ieud a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. În anul 1958, Direcţia Monumentelor Istorice a restaurat arhitectura bisericii, iar între anii 1985 și 1986 preotul Alexandru Brici a restaurat acoperişul. În anul 1988, Ministerul Culturii a restaurat acoperişul şi pardoseala lăcașului, iar între anii 1999 și 2011, acelaşi minister a restaurat pictura, conform preotului paroh Dinu-Horaţiu Brici.