Brâul Maicii Domnului vine pentru o săptămână în Arhiepiscopia Tomisului

Începând de astăzi şi până pe 22 mai, credincioşii din Arhiepiscopia Tomisului au ocazia şi bucuria de a se închina cinstitului brâu al Maicii Domnului adus de la Mănăstirea Kato Xenias din Grecia. Evenimentul deosebit are loc cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa şi prin strădania Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Delegaţia care însoţeşte racla cu brâul Maicii Domnului soseşte astăzi pe Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“, după care se va deplasa la Mangalia, unde brâul va fi depus spre închinare în biserica militară de garnizoană, cu hramurile „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ şi „Adormirea Maicii Domnului“. Sfântul odor va rămâne aici până duminică, 18 mai, când va avea loc şi sfinţirea acestei biserici. În aceeaşi zi, la ora 15:30, delegaţia care va aduce brâul Maicii Domnului va pleca înspre Constanţa, dar în drum se va opri pentru două ore la Biserica „Sfânta Maria“ din Eforie Nord.

Duminică, la ora 17:30, după ce va brâul Maicii Domnului va ajunge în Constanţa, va începe procesiunea cu prin oraş, către Catedrala arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, unde va fi aşezat spre închinare într-un baldachin amenajat în piaţa dintre catedrală şi Palatul arhiepiscopal. Brâul va rămâne aici până în ziua praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În după-amiaza zilei de 21 mai (ora 15:30) se va bucura de prezenţa cinstitului brâu şi Biserica „Sfinţii Constantin şi Elena“ (I) din oraş, după care delegaţia greacă - alcătuită din clerici şi oficialităţi din Volos - se va înapoia cu brâul Maicii Domnului la Mănăstirea Kato Xenias. Împreună cu miile de credincioşi care sunt aşteptaţi la slujbe, vor cinsti odorul sfânt numeroşi preoţi şi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ca delegat al Preaferictului Părinte Patriarh Daniel va fi prezent Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal.

Procesiuni în ţara noastră, în anii trecuţi

Începând din anul 2001, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a propus administraţiei locale din Constanţa ca zilele din preajma praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena să devină şi zilele municipiului Constanţa, oraşul fiind numit după numele unuia dintre fiii împăratului Constantin cel Mare. Acesta este şi prilejul pentru care a fost organizată procesiunea binecuvântată cu cinstitul brâu al Maicii Domnului.

Racla cu brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenias a fost adusă în ţara noastră întâi în anul 2001, când, la invitaţia PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, s-a aflat la Iaşi între 12-15 octombrie, cu ocazia prăznuirii Cuvioasei Parascheva. Evenimentul a marcat totodată împlinirea a 600 de ani de la recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol (26 iulie 1401) şi a 360 de ani de la aducerea la Iaşi a moaştelor Sfintei Parascheva (13 iunie 1641). Peste un milion de credincioşi au cinstit atunci la Iaşi brâul Maicii Domnului, împreună cu moaştele Sfintei Parascheva şi cu fragmente din moaştele Sfântului Gheorghe. Apoi, în perioada 15-22 octombrie, pelerinajul a continuat în oraşele Suceava, Botoşani, Roman, Bacău, Vaslui, Galaţi, Brăila şi Constanţa. Între 1 şi 10 septembrie 2007, brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenias s-a aflat din nou în România, de data aceasta în Arhiepiscopia Alba Iuliei, prin grija IPS Andrei, şi a aşezat spre venerare în mai multe biserici şi mănăstiri din judeţele Mureş şi Alba.

Din istoria brâului Maicii Domnului

După adormirea şi înălţarea la cer a Maicii Domnului, ne-au rămas de la Preasfânta Fecioară două lucruri sfinte: omoforul şi brâul ei. Brâul este ţesut din păr de cămilă, de însăşi Maica Domnului, după cum spune tradiţia bisericească.

Acestea au fost păstrate întâi de Apostolul Toma, iar după moartea lui cele două veşminte au rămas mai departe la Ierusalim.

Există mai multe mărturii cu privire la aducerea brâului la Constantinopol, dar nu toate concordă între ele. Una dintre acestea aminteşte că, în secolul al IV-lea, brâul se afla în Capadocia. De acolo, în anul 395, împăratul Arcadie l-a adus în Constantinopol, iar mai târziu împărăteasa Pulcheria, fiica lui Arcadie, împreună cu împăratul Marcian, l-a pus cu mare cinste în Biserica Vlaherne din Constantinopol. În ziua de 31 august, Biserica Ortodoxă prăznuieşte aşezarea în raclă a cinstitului brâu în capitala imperiului. Pentru brâul Maicii Domnului, s-a lucrat din timpul lui Arcadie o casetă din metal, împodobită cu pietre preţioase, în ea împăratul Arcadie a aşezat un hrisov, pecetluit cu bulă de aur, care data aducerea brâului în capitală. Pulcheria, vrând să-şi arate evlavia pentru acest sfânt veşmânt al Maicii Domnului, a rânduit să se ţină în fiecare miercuri slujbă de cerere (Litie), iar vinerea priveghere de toată noaptea în Biserica Vlaherne, înaintea brâului sfânt. În acelaşi locaş, împăratul Leon I (457-474) va aduce şi veşmântul (omoforul) Maicii Domnului care fusese găsit de fraţii Galvie şi Candid în casa unei creştine din Capernaum. În ziua de 2 iulie, Biserica prăznuieşte şi acest eveniment.

Dacă Ierusalimul este prin excelenţă „cetatea lui Dumnezeu“, Constantinopolul va fi numit în scrierile şi evlavia bizantinilor „oraşul Maicii Domnului“, pentru păstrarea aici a sfintelor veşminte purtate de Preacurata Fecioară şi mai ales datorită ajutorului pe care locuitorii capitalei l-au primit în nenumărate rânduri prin mijlocirea Maicii Domnului. Este binecunoscută victoria bizantinilor împotriva avarilor care au asediat Constantinopolul în 626, când patriarhul Serghie a scos omoforul Maicii Domnului pe zidurile cetăţii cântând cu locuitorii „Apărătoarei Doamne, pentru biruinţă, mulţumiri...“. O victorie asemănătoare au avut-o bizantinii, prin ajutorul Maicii Domnului, şi în 860, când au fost atacaţi de slavi. Acelei perioade (sec. IX) aparţine şi vederea minunată a Sfântului Andrei „cel nebun în Hristos“, care în timpul slujbei de priveghere din Biserica Vlaherne a văzut pe Fecioara Maria rugându-se cu lacrimi şi întinzându-şi omoforul, într-un gest de protecţie, peste poporul din biserică. Biserica serbează acel fapt în fiecare an, la 1 octombrie, aducând în contemporaneitate acoperământul şi ocrotirea pe care creştinii o au de la Maica Domnului.

Racla cu cinstitul brâu a rămas la Vlaherne până în secolul al IX-lea, când se cunoaşte un alt eveniment minunat legat de acesta. Împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), a fost vindecată de duh necurat, după ce i s-a pus pe ea cinstitul brâu. Ca mulţumire l-a împodobit şi ea cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi. Spre sfârşitul secolului al IX-lea, racla cu brâul Maicii Domnului a fost mutată în Biserica Sfânta Sofia.

Brâul Maicii Domnului, la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos

În secolul al XIII-lea, trimişii ţarului vlaho-bulgar, Ioniţă Caloian (1197-1207) au luat brâul de la Constantinopol. Un secol mai târziu, susţine Porfirie Uspenski, cneazul sârb Lazăr I (1372-1389) a dăruit brâul Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos. Alţi istorici înclină să creadă că brâul a fost dăruit acestei mănăstiri de împăratul bizantin Ioan VI Cantacuzino (1347-1355), care mai târziu va şi intra în obştea monahală de aici sub numele de Ioasaf.

Până în 1522 se păstrau la Mănăstirea Vatoped trei părţi din brâul Maici Domnului, în trei racle de argint aurit. Prima şi cea mai mare bucată din brâu a rămas mereu în mănăstirea athonită.

Din anul 1522, o parte din brâu a fost dăruită de Mănăstirea Vatoped Mănăstirii Kato Xenias din Grecia, situată la 50 de kilometri de Volos, în cadrul Mitropoliei Dimitriadei şi Almirului.

După alte surse, încă două părticele din cinstitul brâu se găsesc la Vatican şi, respectiv, în oraşul german Trier.

„Bucură-te, ceea ce alini suferinţele!“

În decursul vremii, acest odor al Maicii Domnului a săvârşit minuni cu mulţi din cei care s-au atins de el, a vindecat nenumăraţi bolnavi, îndeosebi bolnavi de cancer sau femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora se face până astăzi mai ales prin purtarea unor cingători (panglici) atinse de racla în care se păstrează brâul Maicii Domnului. Sunt mărturii nenumărate, potrivit cărora cinstitul brâu a făcut să înceteze şi diferite epidemii. De exemplu, în 1864, când o epidemie de holeră a atins Constantinopolul, s-a adus, de la Mănăstirea Vatoped, brâul Maicii Domnului. Îndată ce vasul care purta racla a ajuns în portul Galata, holera a încetat. Minunea a mişcat până şi pe sultanul Abdul Aziz (1861-1876), care a cerut să-i fie adus la palat cinstitul brâu, pentru a i se închina.

Ciuma lui Caragea, stopată de brâu

Există mărturii grăitoare referitoare la evlavia românilor faţă de brâul Maicii Domnului, încă din cele mai vechi timpuri. Domnitorul Neagoe Basarab, între anii 1512-1520, a restaurat incinta Mănăstirii Vatoped şi a ridicat un paraclis cu hramul „Sfântul Brâu“. Evlavia românilor pentru brâul Maicii Domnului se vede şi prin faptul că actuala raclă de argint, în care este păstrat la Mănăstirea Vatoped, a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea, în Ţara Românească.

În anul 1813, în timpul epidemiei de ciumă din vremea domnitorul Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), molimă care îi va purta numele, a fost adus, la cererea domnitorului, cinstitul brâu de la Vatoped. Epidemia a scăzut vizibil, prin ajutorul trimis de Maica Domnului.