Chipuri de duhovnicie contemporană: părintele Gherontie Ciupe

Trăiește în Deva un om care din straja dimineții până-n noapte (Ps. 129, 6) stă în fața oamenilor, pelerini, turiști și închinători. Îi întâmpină, îi învăluie cu compasiune, îi ascultă, îi întreabă, îi sfătuiește, îi bucură, îi mângâie și-i întărește, îi luminează și-i binecuvântează. Părintele Gherontie Ciupe, căci despre el e vorba, face acest lucru de trei decenii. Două la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru din Craiova, iar de peste 10 ani la cea episcopală Sfântul Nicolae din Deva.

Părintele Gherontie, înconjurat de ucenici, de tineri și vârstnici, îi sfătuiește și-i ascultă, cu neabătută blân­dețe și răbdare. Îndeamnă mereu la schimbarea vieții, la adâncirea cunoștinței duhovnicești, la luarea în serios a menirii de creștin, la trăire duhovnicească în familie și societate. Senin, blând și paș­nic, smerit și grijuliu, este bucu­ros atunci când credincioșii sunt bine integrați în viața bisericească, sunt ascultători, smeriți, sinceri, atenți la modul în care se spovedesc, împlinitori statornici ai rânduielilor de rugăciune din biserică și de-acasă.

Un călugăr buchinist

De zeci de ani împarte mii de cărți, folositoare de suflet. Le dă cu împrumut și gratuit. Lucrarea sa duhovnicească este unică în duhovnicia contemporană. La Craiova rămânea în biserică până după miezul nopții (acum o face la Deva), înconjurat de ucenicii devotați, mai ales studenți, care astăzi sunt preoți slujitori în țară și diasporă, călugări și călugărițe, în țară sau în lumea întreagă. Unii dintre ei credin­cioși practicanți și lucrători com­petenți în instituțiile statului, la ambasade și consulate. Tuturor le-a insuflat o duhovnicie cuminte și echilibrată, cu bună ascultare față de conducerea bisericească. La Deva a împărțit mii de exemplare din cartea Măria sa Neagoe Basarab și Proloagele Sfântului Nicolae Velimirovici de la Ohrida, ca și multe alte cărți. Rugător stăruitor către Dumnezeu, sfătuitor înțelept către oameni, părintele este mereu bucuros și calm. Cu un zâmbet luminos, nevinovat, este mereu preocupat și grijuliu pentru buna educație a tinerilor și copiilor. Cu smerenie și modestie, deschidere și bunăvoire, se bucură de tot ce e frumos și bun, de tot ce se lucrează în jurul său, după voia lui Dumnezeu, spre folosul și mântuirea oamenilor. 

Hărnicia este cheia succesului și a sporului său 

Pe părintele Gherontie îl cunosc de peste 50 de ani. Suntem consăteni, vecini și prieteni. Am copilărit și școlărit împreună, am fost colegi de bancă. L-a caracterizat, din copilăria sa, cu­min­țenia. Aceasta cuprinde ascultarea, hărnicia, curăția sufletească și trupească, bunătatea, blân­dețea, seriozitatea și stă­ru­ința în bine. O hărnicie, aș zice, care este cheia succesului și sporului său duhovnicesc. Virtuțile amintite sunt moștenite de la părinții și bunicii săi. Le-am fost (încă îi sunt mamei) duhovnic o vreme și cunosc bine viețile și sufletele lor. Tatăl Nechita (trecut la Domnul de câțiva ani) a fost un înțe­lept al satului și epitrop al Bisericii. De-o hărnicie pilduitoare, bun și milostiv, a fost un sfătuitor prețuit în sat și împrejurimi. Mama, Elisabeta, a trăit viața grea de muncă și rugăciune a țăra­nului lucrător al pământului. Astăzi, când s-au împuținat muncile câmpului, trăiește ca pustnică, în rugăciuni necontenite și citiri din sfintele cărți.

Cel despre care vorbesc s-a născut la 1 iunie 1966, în satul Huta din comuna Chiuești, ju­dețul Cluj, numit la botez cu numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. A urmat Școala Primară în Huta (1972-1976), Școala Gimnazială în Strâmbu (1976-1980), Liceul Agro-Industrial  în Beclean - treapta I (1980-1982), Școala Profesională de Electrotehnică în Cluj-Napoca (1982-1984). Apoi Seminarul Teologic Ortodox din Craiova (1989-1994), Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova (1994-1998). Doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj (2014-2018). Doctor în teologie (2020).

După ce a lucrat o vreme ca elec­trician la Întreprinderea de Exploatare, Întreținere și Repa­rații a Instalațiilor și Distribuție a Energiei Electrice și Termice din Bistrița (1984-1988), evlavia și rugăciunile copilăriei l-au adus la viața călugărească, a slujirii lui Hristos și-a Bisericii Sale. Urmând fecioriei, ascultării și smereniei Maicii Domnului, a fost de copil un pelerin-închinător al Mănăstirii Rohia, din apropiere. Chemarea lăuntrică dublată de educația duhovnicească de-acasă l-a dus frate în Mănăstirea Lainici în anul 1989, lavră isihastă, în care trăiau atunci duhovnici vestiți precum: duhovnicul-isihast Calinic Caravan și starețul Caliopie Georgescu. La 24 iunie 1989, de praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, a fost călugărit, primind numele Gherontie. La cererea Episcopului Gurie Georgiu, atunci secretar de cabinet al Mitropolitului Nestor Vornicescu și apoi eclesiarh al Catedralei Mitropolitane și vicar administrativ, a fost mutat la Mănăstirea Jitianu (1989-1992), iar ulterior la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova. A fost hirotonit ierodiacon la 14 septembrie 1990 și ieromonah la 19 ianuarie 1992.

Ca ieromonah și duhovnic la catedrală, împreună cu Episcopul Gurie au creat o mișcare de înnoire duhovnicească ale cărei roade sunt zecile de ucenici, ajunși slujitori destoinici ai Bisericii și societății. Părintele Gherontie a fost și este duhovnicul-citatin, asemeni părintelui nostru, Episcopul de vrednică pomenire Vasile Flueraș de la Cluj. Stă mul­te ore pe zi în biserică, la dis­poziția credincioșilor. Între anii 1996 și 2010, a fost eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Craiova, fiind hirotesit protosinghel  în 1996 și arhimandrit în 2000. A primit Crucea Patriarhală în anul 2006 și Crucea Episcopiei Devei și Hunedoarei în 2015. Eclesiarh la Catedrala Episcopală din Deva (2010-2011), vicar administrativ (2011 - prezent). Dar părintele stăruie în lucrarea pastorală și duhovnicească pe care o face de decenii. Cu neprefăcută bucurie și dragoste, slujește cât poate de des Sfânta Liturghie, Vecernia, Utrenia și celelalte laude bisericești.

Zi și noapte, în lăcașul Domnului (Ps. 83, 1-2), în atmosfera de rugăciune și cântare, părintele cultivă marea sa bucurie de a sta de vorbă cu credincioșii. Bucuria sa este să sfătuiască, să povățuiască, să lumineze, să-i conștientizeze pe creștini de păcatele uitate, neglijate și nespovedite. Să-i aducă la simță­mân­tul căinței, la mărturisire, pocă­ință și îndreptare; să-i vadă mergând pe calea Domnului. Ceea ce a făcut timp de 20 de ani la Craiova, face de 10 ani la Deva. Iar roadele se văd... La catedrala noastră vin sute de credincioși cu copiii lor, care în fiecare duminică la Sfânta Liturghie se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, cel biruitor prin Cruce și Înviere. O mișcare de înnoire duhovnicească, liturgică și pastorală a fost creată de părintele Gherontie, împreună și cu ceilalți părinți slujitori.

O singură suferință are. Aceea că Deva e mică și nu are tineri, nu are studenți. Mai mică de 10 ori decât Craiova sau Clujul, iar tinerii (studenți) pleacă pentru studii la Cluj, Timișoara, Sibiu și-n alte părți. Este o suferință justificată, pentru că tinerii sunt cei care absorb învățătura creș­tină, ei trebuie în primul rând educați, formați, povățuiți du­hov­nicește. Fie că lucrează cu mai mulți sau mai puțini, părintele Gherontie este mereu împăcat și mulțumit sufletește. El trăiește paradoxul cuvintelor: „Muncește ca și cum ai avea de trăit o mie de ani și fii pregătit de moarte ca și cum ai muri mâine”, știind că peste toate este Dumnezeu. Că El face să crească și să rodească orice sămânță. Din mărunta sămânță de muștar poate face o pădure seculară în care se adăpostesc păsările cerului (Matei 13. 31-35). Părintele Gherontie nu neglijează nici studiul. Ca unul ce este la porunca chiriarhului său, călugărul „infiltrat” în problemele spirituale ale cetății, cu segmentele ei vulnerabile: copiii, tineretul, familia, face constatări și caută soluții, practice și adaptabile problemelor pastorale acute, bolilor su­fletești cronicizate. Nu a reușit să împlinească dorința Mitropolitului Nestor de a face doctorat în omiletică, dar lucrează cu sârg pe tărâmul lucrării pastorale. Abordează curajos vechi metode, actualizându-le, făcându-le vii și lucrătoare. Citește și scrie, când are răgaz, dar lucrarea sa este mai mult practică, concretă.

Acum doi ani a susținut și tipărit teza de doctorat, numită: Taina pocăinței și recon­struc­ția sinelui, care este rodul studiului susținut și al îndelungatei sale experiențe ca duhovnic, vreme de aproape 30 de ani. Lucrarea este într-un fel o carte unică, ce se cere studiată și folosită. Concluziile sale duhovni­cești pot fi aplicate în viața multora dintre noi: preoți, monahi și credincioși.