Ce sunt colindele, ce origine, ce vechime și ce răspândire au? Colindul e un „gen de cântec ritual străvechi cu funcție de urare, de felicitare, practicat în timpul sărbătorilor de iarnă (24 decembrie - 6 ian
Conacul Drugănescu, un testament cultural împlinit
Trei palate brâncoveneşti din preajma Bucureştilor marchează un perimetru cultural arhitectonic unic, ce ne defineşte ca popor şi spirit creator şi rezonează, cum frumos se exprima Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, „nu doar în linearitatea timpului, ci mai ales în veşnicie“. Este vorba despre palatele Mogoşoaia, Potlogi şi Drugănescu, ultimul mai puţin cunoscut, dar, din fericire, recuperat de eparhia vlăsceană şi redat patrimoniului cultural ca o împlinire a testamentului ctitorilor. Aici va funcţiona Centrul Pastoral-Cultural „Gavril Drugănescu“ şi va fi sediul Protoieriei Bolintin.
La 30 km de Capitală, în satul Stoeneşti, comuna Floreşti-Stoeneşti, din judeţul Giurgiu, pe malul stâng al Sabarului, se află Conacul Drugănescu, remarcabilă ctitorie brâncovenească, pentru care viitorul abia începe. „Nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că un act ctitoricesc a impus şi impune în epocă un spirit jertfelnic, o responsabilitate deosebită faţă de generaţiile viitoare. Acesta este, de altfel, testamentul fiecăreia dintre marile ctitorii româneşti: să marcheze prezentul, să rememoreze constructiv trecutul şi să binecuvânteze viitorul“, arată Preasfinţitul Ambrozie în prefaţa albumului dedicat acestei ctitorii.
Conacul Drugănescu a împlinit până acum spiritul jerfelnic şi se pregăteşte să întregească actul ctitoricesc, urmând să binecuvânteze viitorul.
Monumentalitate şi frumuseţe
Ansamblul Drugănescu cuprinde clădirea conacului şi Biserica „Buna Vestire“, zidită în 1723. Conacul a fost ridicat între anii 1710 şi 1715, de Gavril Drugănescu, mare vornic de Târgovişte, în timpul lui Constantin Brâncoveanu şi apoi în vremea lui Ştefan Cantacuzino, cucerit fiind de armonia, echilibrul şi spiritul artistic al ctitoriilor brâncoveneşti. Urmaşii lui, Preda Drugănescu şi fiul acestuia, Preda Scarlat Drugănescu, i-au continuat lucrarea, dar în timpul urmaşilor lui Scarlat a început decăderea ansamblului.
În 1939, conacul a fost cumpărat de domniţa Marina Ştirbey Brâncoveanu, fiica prinţului George Ştirbey, cea care a fost prima româncă aviator care a pilotat un avion pe ruta Bucureşti-Stockholm şi a traversat Marea Baltică. Noul proprietar a iniţiat ample lucrări de restaurare, construcţia integrându-se în suita valorilor arhitecturii europene, individualizată prin spiritul său autentic, profund românesc, iniţiat de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu şi impus mai ales la Mogoşoaia. Refacerea edificiului între 1965 şi 1967 i-a conferit aspectul de palat singuratic, ce străjuieşte imperial în mijlocul unui parc imens, cu arbori seculari, cum este dudul de peste 150 de ani, din apropierea clădirii. Structura monumentului cuprinde subsolul din bolţi de cărămidă, ridicat deasupra nivelului curţii, şi parterul, la care se ajunge urcând 12 trepte, aflate în interiorul foişorului. Loggia ocupă locul unei foste verande, cu acces de la parter. Exteriorul dispune de coloane brâncoveneşti din piatră, care susţin arcadele foişorului şi loggiei, şi oferă deschideri mari ce dau monumentalitate arhitecturii.
Un centru deschis educaţiei şi culturii
Am vizitat ansamblul de la Stoeneşti însoţiţi de pr. Nicuşor Beldiman, protopopul Protoieriei Bolintin, pr. Florian Pisculungeanu, secretarul protoieriei, şi pr. Daniel Preoteasa, custodele Centrului Pastoral-Cultural „Gavril Drugănescu“.
„Achiziţionarea acestui conac, la 20 decembrie 2012, este salutară pentru noi, deoarece, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, va deveni «Centrul Pastoral-Cultural Gavril Drugănescu», care va găzdui mai multe compartimente (Biblioteca «Dimitrie Bolintineanu», un muzeu de artă eclezială, un altul de etnografie şi artă populară, un centru de restaurare şi conservare a patrimoniului bisericesc, spaţii de creaţie, ateliere de pictură, de olărit, de ţesut, prelucrare a lemnului, împletituri şi costume populare etc.) şi birourile Protoieriei Bolintin. Spaţiile vor găzdui activităţi ale Episcopiei, precum programele naţionale „Hristos împărtăşit copiilor“ şi „Alege şcoala!“, implementate în protoieriile Giurgiu, Bolintin, Hereşti şi Mihăileşti, alte activităţi culturale, cum va fi de pildă cea din august, când Protoieria Bolintin organizează, anual, un simpozion dedicat poetului Dimitrie Bolintineanu, născut pe aceste meleaguri. De asemenea, se are în vedere organizarea aici şi a altor simpozioane, întâlniri cu preoţii, conferinţe, la care vor fi invitaţi profesori din ţară şi din străinătate, care vor vorbi despre personalităţile locului. Centrul nu va avea un circuit închis. Porţile lui vor fi larg deschise culturii, copiilor şi tuturor celor care vor dori să-şi desfăşoare activităţile aici. Trebuie menţionat faptul că readucerea ansamblului în patrimoniul judeţului şi, implicit, în patrimoniul Episcopiei Giurgiului nu s-ar fi putut realiza fără implicarea directă, morală şi materială, a Preasfinţitului Ambrozie, care a dorit ca obiectivul să fie redat societăţii, culturii, după dobândirea lui de către Biserică“, ne-a mărturisit părintele protopop Nicuşor Beldiman.
„Este o mare realizare faptul că s-a reuşit recuperarea acestui ansamblu brâncovenesc şi o bucurie duhovnicească pentru localnici. Acest act se va constitui într-un important focar de cultură, care va influenţa pozitiv şi activitatea pastoral-culturală desfăşurată în parohiile din zonă, preoţii putând asigura o lucrare catehetică mult mai roditoare“, ne-a mărturisit şi părintele Daniel Preoteasa, custodele centrului.
Încheiem acest documentar cu gândul la Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu care, prin spiritul său vizionar şi echilibrat, a demonstrat că „actul cultural se poate impune ca factor de stabilitate şi progres“, cum spune arhiereul locului, şi că Biserica, prin actul de educaţie creştină pe care îl va promova aici, se va adresa nu numai intelectului, ci şi „adâncului celui de taină al sufletului“.