Copişti şi dascăli de psaltichie din ţinutul transilvan

De-a lungul istoriei, zona Transilvaniei a fost mereu semănată cu personalităţi care au contribuit la preluarea, menţinerea şi transmiterea culturii muzicale autohtone, adicaă a muzicii bizantine şi a tot ce înseamnă ea pentru originea şi spiritualitatea poporului român.

Oprea Diacul a fost protopsalt şi dascăl de cântări la Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Braşovului. A fost ginerele popei Dobre şi cumnatul lui Mihai protopopul, care a clădit în anul 1597 şcoala românească în Braşov. Este posibil ca acest Oprea, slujitor al şcolii din Schei, să fie aceeaşi persoană cu Oprea logofătul, care împreună cu diaconul Coresi începe să tipărească la Târgovişte şi Braşov cărţile slavo-române. Pe de altă parte, cercetătorul Constantin Catrina precizează faptul că, prin termenul de „diac“ sau „logofăt“ s-a înţeles ca fiind în epocă acela de copist; atunci Oprea diacul din Şchei nu poate fi una şi aceeaşi persoană cu „Oprea logofătul, colaboratorul coresian în editarea Octoihului din anul 1557“.

El activează în a doua jumătate a secolului , iar în anul 1570 caligrafiază în limba română un Octoih (carte de cântări) în finalul căruia notează următoarele: „napisah az Oprea Diac mjarsteriu şcoalei romăneşti de lângă besearica Scheailor şi dascăl mai mare ucenicilor cine învaţă dăscălie şi besearicii psaltu dintâiu vâleato 7078 (1540) şi despuitor în toată Ţara Românească Io Alexandru Voevod“.

Dubla atribuţie a acestui meşter şi dascăl mai mare al ucenicilor demonstrează faptul că diacul Oprea era mare dascăl, şcoală de un grad mai înalt, pe care o frecventau români din tot cuprinsul Ardealului.

Bucur Grămaticul din Sâmbăta de Sus

Originar din Sâmbăta de Sus, judeţul Sibiu, a învăţat psaltichia la Bucureşti cu dascălul Coman de la Şcoala domnească, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. A fost preot la biserica din Sâmbăta de Sus şi a cultivat muzica psaltică de tradiţie bizantină în părţile Transilvaniei în prima jumătate a secolului XVIII, la fel cum vor face şi urmaşii săi - într-un mod mult mai elaborat -, Anton Pann sau George Ucenescu. Fiind un caligraf pasionat, a scris câteva lucrări, dintre aceste fiind cunoscute „Alexandria“ (1704) şi „Psaltirea“ (1711).

O informaţie referitoare la acest învăţat apare în lucrarea scrisă de el „Alexandria“: „această carte ce se cheamă Alexandria am scris-o eu, Bucur Grămaticul din Sâmbăta de Sus, nepotul lui Man Barbul, şi o am scris în oraş la Bucureşti când învăţam eu cântări cu dascălul Coman; domnesc era acel dascăl şi mă dăduse Măria Sa Vodă şi mă pusese pe mine dascăl vătaf peste şcoala lui, peste 50 de copiii şi îmbla văleatul atunci 7212 (1704), martie 18 zile“.

Aceşti doi dascăli de psaltichie au avut un rol important în propagarea muzicii bizantine, împărtăşind ceea ce au învăţat la marile şcoli din vremea respectivă, elevilor săi, fie clerici în devenire, fie mireni. Şi în zona Transilvaniei, muzica psaltică a fost, astfel, cultivată cu aceeaşi intensitate ca în celelalte zone ale ţării, chiar şi în condiţiile cunoscutelor vitregii ale istoriei.