Diaconul Orest Bucevschi, dăruit profesor şi om de cultură

La Biserica „Sfântul Fanurie“ din Bucureşti se săvârşeşte de ceva vreme, o dată pe an, o slujbă de pomenire în amintirea diaconului profesor Orest Bucevschi. Aceasta, pentru că doamna Mirela, fiica părintelui, este enoriaşă şi credincioasă apropiată a parohiei. Anul acesta s-au împlinit 117 ani de la naşterea celui ce vreme de 40 de ani a slujit învăţământul teologic românesc cu multă dăruire, formând sute de misionari ai Bisericii.

De la doamna Mirela, şi ea fost profesor universitar, acum în vârstă de 88 de ani, dar plină de viaţă şi cu o memorie vie, am putut afla mai multe despre profesorul Orest Bucevschi. S-a bucurat când a aflat că la Păltinoasa, locul de baştină al părintelui, s-a deschis un muzeu care-i poartă numele şi m-a invitat să povestim despre „cum era părintele“ şi să căutăm ce-a mai rămas din cele ce i-au aparţinut.

Dintr-un arbore genealogic cu începuturile pe la 1750 - „mândria familiei“ - reiese că profesorul şi omul de cultură Orest Bucevschi este unul dintre fiii vestitei familii Bucevschi din străvechea Bucovină, familie care a dat neamului românesc mulţi preoţi şi călugări, dar şi personalităţi în domeniul culturii şi al artei. Între aceştia se impune Epaminonda Bucevschi, renumitul pictor bucovinean, cel care a fost prieten şi sprijinitor al lui Mihai Eminescu şi Ciprian Porumbescu pe când studiau la Viena. Tot din viţa lor se trăgea şi Dumitru Bucevschi, director al Tipografiei „Mitropolitul Silvestru“ din Cernăuţi, şi mulţi alţii la fel de vrednici. Părinţii viitorului profesor de teologie au fost şi ei români  înstăriţi şi cu ştiinţă de carte. Tatăl său, învăţătorul Samuil, a fost primul director al şcolii din sat, ajungând să fie apoi inspector pentru şcolile primare din regiunea Gura Humorului, iar mama sa, Lucreţia, învăţătoare. Au avut împreună 7 copii, toţi cu studii superioare.

Orest Bucevschi, al patrulea din cei 7 fraţi, s-a născut la Păltinoasa (Suceava) pe 14 iulie 1897, într-o vreme când străvechea Bucovină se afla sub stăpânire habsburgică. După terminarea şcolii primare din sat urmează liceul de stat din Câmpulung Moldovenesc, iar în 1918 se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, urmând în paralel şi Facultatea de Litere şi Filosofie, Secţia limbi clasice. Între anii 1922 şi 1923, a făcut studii de specializare la Facultăţile de Teologie Catolică şi Protestantă din Breslau (azi Wroclaw, Polonia). În 1923, obţine titlul de doctor în teologie, iar un an mai târziu, licenţa în litere, cu specializarea principală limbi clasice: greacă şi latină.

De aici înainte, tânărul absolvent începe o rodnică activitate didactică şi culturală. După ce predă, timp de un an, limbile clasice la Liceul „Iulia Hasdeu“ din Cernăuţi, începând cu 1 septembrie 1924 este numit prin concurs profesor la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, pe Catedra de teologie dogmatică şi sectologie. Iubit de studenţi, apreciat de colegi şi de superiori, este numit în funcţia de rector al facultăţii în anul academic 1927-1928. La Cluj a predat, a scris, a publicat, a participat la diverse conferinţe naţionale şi internaţionale, dar s-a şi împlinit pe plan familial. În 1925, la data de 19 iulie, se căsătoreşte cu învăţătoarea Cornelia Clain, fiica unui dascăl din Siret pasionat de vânătoare. Doi ani mai târziu se naşte Mirela, unica fiică şi moştenitoare care îşi aminteşte că „avea 10 ani când au părăsit Clujul drag şi s-au mutat la Cernăuţi“. Într-adevăr, în toamna lui 1937, profesorul Bucevschi ocupa prin concurs Catedra de teologie morală de la Cernăuţi. Tot acum este chemat şi la slujirea sacerdotală, fiind hirotonit diacon în Catedrala Mitropolitană, în 1939. Începând cu anul 1940, când vremurile devin tulburi pentru românii din Bucovina şi Facultatea de Teologie - „refugiată“ - îşi mută sediul de mai multe ori în oraşele Suceava, Cernăuţi, Râmnicu Vâlcea, profesorul Bucevschi a ocupat neîntrerupt aceeaşi Catedră de teologie morală. Tot în această perioadă este numit prodecan al Facultăţii de Teologie (1941-1945), activând şi ca membru al Senatului Universitaţii din Cernăuţi şi al altor comisii universitare. Din 1948, vine ca profesor la Catedra de teologie morală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a funcţionat până în 1963, când s-a pensionat.

În cei 40 de ani de activitate, părintele profesor Orest Bucevschi a slujit învăţământul teologic cu multă dăruire, desfăşurând o activitate didactică de înaltă calitate. Cei mai vechi şi-l amintesc de la catedră, apreciindu-i claritatea şi zelul pe care îl depunea în predarea cursurilor sale. Cei mai tineri îl cunosc îndeosebi ca autor a numeroase lucrări de cercetare şi publicaţii de pe tărâmul teologiei sistematice. Zeci de generaţii de studenţi teologi au studiat Manualul de Teologie Morală - pentru institutele teologice la care profesorul O. Bucevschi este coautor alături de Mitropolitul Nicolae Mladin şi profesorii universitari Constantin Pavel şi diaconul I. Zăgrean. În paralel cu activitatea didactică, a desfăşurat însă şi o rodnică activitate ştiinţifică. În numeroasele sale materiale publicate nu s-a limitat numai la specialitatea sa (Teologie Morală), ci a îmbrăţişat în egală măsură şi alte probleme din dogmatică, misiologie, pastorală ş.a. În general a publicat aproximativ 160 de studii, peste 350 de recenzii, articole, ştiri ecumenice ş.a. în diverse reviste şi publicaţii cu care a colaborat, arătând o permanentă preocupare de a pune la îndemâna preoţilor un bogat material teologic, care să-i sprijine în activitatea lor parohială.

Şi pe plan cultural profesorul Orest Bucevschi a fost prezent şi activ. Încă din timpul studenţiei a fost ales preşedinte al Societăţii Academice a studenţilor teologi din Cernăuţi, iar în 1920 a fost ales preşedintele tuturor studenţilor cernăuţeni pe care i-a reprezentat cu diverse prilejuri. De asemenea, a activat în Societatea pentru Cultură şi Literatură Română din Cernăuţi, al cărei ultim vicepreşedinte a fost. De asemenea, a fost şi membru fondator al Reuniunii muzical-dramatice „Ciprian Porumbescu“ din Suceava.

Bucovinean neaoş şi român patriot, diaconul profesor Orest Bucevschi şi-a cinstit neamul şi Biserica strămoşească. Doamna Mirela îşi aminteşte că în fiecare vară „tăticul“ o lua cu el şi poposeau la frumoasele mănăstiri din Bucovina, unde îşi plecau genunchii la străvechile altare voievodale. Se opreau la cimitirul din sat, vizitau toate rudele, iar apoi „o lua în spate şi urcau la stână, unde baci era un uncheş de-al lor, căci «îi plăceau tare mult oile». A iubit însă şi turma cea cuvântătoare a lui Hristos, încredinţată Bisericii, în slujba căreia şi-a pus toată dragostea şi osteneala. Aşa a înţeles şi şi-a trăit părintele viaţa ca pe o continuă osteneală, căci, spune el în teologia morală,  „prin muncă, omul credincios se aseamănă cu Dumnezeu, dar devine şi slujitor, şi colaborator al lui Dumnezeu“. Poate de aceea părintele era greu de urnit de la masa de lucru, mai ales în ultimii ani, când o singură bucurie era mai mare decât studiul, aceea de a sluji Sfânta Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă. Preţuia munca drept o activitate inerentă spiritului omenesc, aducătoare de bucurie. Şi s-a ostenit cu folos, până la patriarhala vârstă de 95 de ani, când Domnul l-a chemat în ceruri pentru odihnă veşnică, pentru că, aşa cum Mântuitorul Însuşi spune: „Vrednic este lucrătorul de plata sa“.