Dimitrie Cunţan - 100 de ani de la trecerea la cele veşnice

Între personalităţile care au marcat viaţa culturală şi bisericească a Transilvaniei în veacul al XIX-lea, la loc de frunte se înscrie şi preotul profesor Dimitrie Cunţan, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit 100 de ani. El s-a ocupat de cântarea bisericească din această zonă, în parohiile ortodoxe de aici se aud şi astăzi cântări la strană în stilul imprimat de părintele Cunţan. Despre personalitatea preotului profesor Dimitrie Cunţan ne-a vorbit Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii.

Preasfinţia Voastră, despre părintele profesor Dimitrie Cunţan se ştiu puţine lucruri. Ce se poate spune despre viaţa acestuia?

Slujitor de vocaţie, profesor de teologie, muzicolog şi compozitor, Dimitrie Cunţan rămâne peste veacuri ca o figură luminoasă ce şi-a înscris prin tot ceea ce a înfăptuit numele în galeria marilor bărbaţi ai neamului. De fapt, el rămâne, aşa cum remarca un contemporan al său, unul dintre reprezentanţii de seamă ai epocii culturale a marelui mitropolit Andrei Şaguna, cel care a ostenit atât de mult pentru luminarea şi propăşirea românilor din Ardeal.

Născut în 1837 în fruntaşa comună Dobârca din ţinutul de farmec şi legendă al Miercurii Sibiului, într-o familie de ţărani deprinşi cu munca grea a câmpului, tânărul Dimitrie a urmat şcoala elementară din satul natal, iar mai apoi şcoala normală din Miercurea Sibiului, unde deprinde şi cunoştinţe de limba germană de la învăţătorul Hazi.

Aici îl găsesc evenimentele Revoluţiei de la 1848, iar după potolirea acestora, în anul 1850, vine la Sibiu, unde urmează patru clase la gimnaziul romano-catolic. În 1858 se înscrie la Institutul Teologic-Pedagogic Ortodox din Sibiu, întemeiat de mitropolitul Andrei Şaguna, care-i purta o grijă deosebită.

Părintele Dimitrie Cunţan şi-a dedicat întreaga sa viaţă pregătirii viitorilor preoţi la Institutul Andreian din Sibiu. Preasfinţia Voastră, cum a ajuns tânărul Dimitrie să fie profesor aici mai bine de 46 de ani?

În anul 1859, când era în anul II, vacantându-se postul de învăţător de la Şcoala din Sibiu - Iosefin, la recomandarea Consiliului profesoral -, episcopul Andrei Şaguna îl numeşte pe Dimitrie Cunţan în acest post, mai întâi provizoriu, iar din 1860 definitiv. Ca învăţător a desfăşurat o muncă asiduă în aşa fel, încât protopopul sibian Ioan Panovici, superiorul său, remarca următoarele: "Cât timp a fost învăţător, în învăţătura şi procopsirea elevilor săi, în prescrisele învăţăturii, cu zel, trezvie, diligenţă şi doritul progres cu toată scumpătatea şi-a îndeplinit chemarea sa".

Tot în această perioadă a condus conferinţele învăţătorilor din cercurile Braşov, Trei Scaune şi Făgăraş, îndeplinind acest lucru cu deosebită iscusinţă, motiv pentru care însuşi episcopul Andrei îi adresează cuvinte de mulţumire. În martie 1864, după moartea profesorului Ioan Dragomir, la Catedra de cântări bisericeşti şi tipic este numit Dimitrie Cunţan. În anul următor a fost hirotonit de către Şaguna - devenit acum mitropolit - diacon pe seama bisericii din Sibiu Josefin (Din Groapă), urmând aşa ca "în sărbătorile mari a se rândui pentru slujba dumnezeiască la Biserica episcopească".

După 7 ani, în 1872, a fost hirotonit întru preot şi numit şi paroh la biserica din Sibiu Josefin, în locul preotului Ioan Panovici, răposat la 30 mai acelaşi an.

În urma legii incompatibilităţii din 1878 a renunţat la postul de paroh, rămânând doar ca profesor de muzică şi tipic la Institutul Teologico-Pedagogic Andreian din Sibiu, unde a stat vreme de 46 de ani. Între anii 1873 şi 1885, Dimitrie Cunţan a fost ales de trei ori consecutiv ca asesor consistorial (consilier) în Senatul epitropesc, iar în 1877 va fi numit şi duhovnic al institutului. Şi soţia sa, Maria Cunţan, se va distinge printr-o frumoasă şi intensă activitate desfăşurată în cadrul Comitetului Societăţii de Dame Române din Sibiu, ce a avut un rol deosebit în ajutorarea ostaşilor români răniţi în Războiul pentru Independenţă din 1877.

Ce se ştie despre opera sa?

Dimitrie Cunţan a excelat întotdeauna printr-o purtare morală exemplară şi modestă, aşa cum se cuvine unui slujitor al Bisericii, prin punctualitate, ca şi prin progres în dezvoltarea culturii muzicale bisericeşti vocale şi corale.

La loc de frunte între aceste lucrări se află arhicunoscuta sa lucrare "Cântările bisericeşti după melodiile celor opt glasuri" apărută în anul 1890 de sub teascurile tipografiei "Joseph Eberle" din Viena.

Consistoriul Eparhial, în şedinţa sa din 22 aprilie 1889, aprobă tipărirea şi includerea ei ca şi manual de şcoală în seminar, exprimându-şi speranţa că lucrarea va contribui în scopul "regulării cântărilor noastre bisericeşti" şi va constitui "un însemnat mijloc de învăţământ în seminariul nostru". Adresa de răspuns este semnată de pr. Zaharia Boiu şi de Gheorghe Dima.

Cântările bisericeşti ale lui Dimitrie Cunţan, cum remarca preotul Valeriu Popa, directorul Şcolii de cântăreţi din Sibiu ce purta numele autorului - "s-au aşternut ca o ninsoare curată pe strănile străvechilor noastre lăcaşuri de închinare".

Lucrarea compoziţională a lui Cunţan nu se opreşte aici, ci va continua în 1903 cu o nouă colecţie intitulată "Cântările funerale", care, aşa cum remarca ierod. prof. Anatolie Scurtu, "adaugă astfel un important capitol muzicei noastre bisericeşti, o preţioasă piesă agoniselei noastre culturale, un nume nou cerului istoriei noastre bimilenare, numele preotului profesor Dimitrie Cunţan".

În acelaşi an, 1903, apare "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur pentru două voci egale", iar în 1906, cu prilejul sfinţirii impunătoarei Catedralei mitropolitane din Sibiu, publică culegerea de "Cântări religioase la cununii, hirotonii şi sfinţirea bisericilor".

Amintim dintre celelalte lucrări apărute sub numele lui: "Imn la moartea marelui Andrei" pe text de Zaharia Boiu - ce se cântă până astăzi în fiecare an la 30 noiembrie de parastasul mitropolitului Andrei Şaguna, pricesnele "Ochiul inimii mele", "Cu trupul lui Hristos", ce se cântă în ziua Sfintelor Paşti, şi "Dumnezeu nostru" pe text de Ioan Lepădat, "La intrarea în Biserică" pe versurile unei poezii de Zaharia Boiu, "Astăzi sicriul cel sfânt Maica-naltului Cuvânt…", "Rugăciunea" pe text de acelaşi Z. Boiu, precum şi o serie de irmoase.

Care a fost rolul şi importanţa părintelui Dimitrie Cunţan în Transilvania secolului al XIX-lea?

Pe lângă bogata activitate pe tărâm muzical-bisericesc, Dimitrie Cunţan a desfăşurat şi o fructuoasă activitate publicistică şi teologică în paginile "Revistei Teologice" întemeiate în 1907, unde a publicat sub pseudonimul "Duhovnicul" diferite articole cu caracter teologic, pedagogic, istoric şi moral.

În anul 1910, pe timpul verii se retrage cu familia în Săliştea Sibiului, unde închiriază o casă de odihnă. Acolo, pe neaşteptate trece la Domnul în ziua de duminică, 27 iunie.

Înmormântarea a avut loc marţi 29 iunie 1910, chiar de ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în comuna Sălişte, unde Consiliul parohial i-a oferit un loc de înmormântare lângă biserica cea mare.

Slujba înmormântării a fost oficiată de un sobor de preoţi avându-l în frunte pe asesorul Matei Voileanu, înconjurat de preoţii: dr. Vasile Bologa, dr. Aurel Crăciunescu, Ioan Steflea, Ioan Popa, dr. Dumitru Borcea - ultimii trei parohi în Sălişte, iar diaconi au fost dr. Vasile Stan, viitorul episcop al Maramureşului, şi Andrei Gâlea, învăţător în Porceşti (Turnu Roşu), viitor consilier mitropolitan.

De peste 100 de ani cântările bisericeşti line şi duioase culese şi armonizate de el se cântă în întreg Ardealul, cuprinzându-l ca într-o icoană suavă. "Ele răsună pretutindeni sub cerul transilvan - scria pr. Valeriu Popa în 1947 - mărturisind laudă valahă Pronietorului ceresc şi cinstire credinciosului său serv Dimitrie"."

PS Visarion, Episcopul Tulcii