Din paginile unor muzicieni bucovineni

În cultul creştin, cântarea religioasă a ocupat de la început un rol foarte important. Încă din secolul al VI-lea, Roman Melodul alcătuieşte Condacul Naşterii Domnului, devenind unul dintre părinţii muzicii liturgice şi unul dintre marii imnografi ai lumii creştine. Acest gen de cântări la început simplu a căpătat secole mai târziu veşmânt plurivocal armonic şi polifonic,  dezvoltându-se necontenit. Unul dintre marii muzicieni care au arat ogorul artei muzicale din vechea Mitropolie a Bucovinei şi Dalmaţiei a fost mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici.

S-a născut la 14/26 XI în 1818, în comuna Mitocul Dragomirnei din judeţul Suceava, urmând studiile liceale şi universitare la Universitatea din Cernăuţi. Studiile teologice le-a urmat la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş, iar cele muzicale la Universitatea din Viena. În 1862 frecventează cursuri speciale de teorie şi solfegiu, luând lecţii în particular cu compozitorul bucovinean Isidor Vorobchievici.

A fost preot paroh în comuna Ceahor (aproape de Cernăuţi) între anii 1842 şi 1862, asistent consistorial şi referent în Con­sis­toriul Protopopesc din Cer­nă­uţi (1862 şi 1877), iar în anul 1862 a ocupat şi funcţia de consilier al Consistoriului Pro­to­po­pesc din capitala Bucovinei. Du­pă ce rămâne văduv în 1873 se că­lugăreşte, schimbându-şi numele din Samuil în Silvestru.

În anul 1874, Silvestru Mo­ra­riu Andrievici este avansat la ran­gul de arhimandrit consistorial, iar în anul imediat următor Universitatea din Cernăuţi îl proclamă Doctor Honoris Causa. La 1 aprilie 1877, prin decret im­perial, Silvestru este numit arhimandrit diecezan şi vicar general al Arhiepiscopiei Bu­co­vi­nei. Înainte de a împlini frumoasa vârstă de 62 de ani, la 12 martie 1880, prin decret imperial este numit arhiepiscop şi mi­tropolit al Bucovinei şi Dal­ma­ţiei. În aprilie 1880 a fost hirotonit episcop în Biserica „Sfân­ta Treime“ din Viena şi instalat în catedrala din Cernăuţi în luna mai. Această numire a fost salutată cu bucurie de mii de credincioşi ortodocşi din Re­şe­dinţa mitropolitană.

Între anii 1862 şi 1866, cel ce avea să devină mitropolit al Bu­co­vinei a fost profesor de „cân­tare melodică şi tipic“ la Şcoala Can­torală şi Seminarul Die­ce­zan din Cernăuţi. De-a lungul anilor, înaltul ierarh a editat mai multe manuale de religie pentru învăţământul gimnazial, fiind şi redactorul principal al revistei Calendarul Bucovinean. În 1881 a înfiinţat Societatea de cântări Armonia din Cernăuţi, societate ce a reprezentat un ade­vărat punct de reper pentru cul­tura bucovineană a acelei epoci. În 1882 a contribuit la apa­riţia jurnalului bisericesc cul­tural Candela, iar în 1883 înfiinţează tipografia episcopală din Cernăuţi.

Mitropolitul Silvestru a fost promotorul şi susţinătorul transcrierilor cântărilor bizantine în notaţie europeană. De asemenea, a corespondat cu episcopul Melchisedec al Romanului pentru a susţine problema transcrierii cântărilor psaltice în notaţie lineară de tip occidental la sinodul de la Bucureşti.

Prima carte de muzică bisericească tradiţională din Bucovina

În anul 1879, Silvestru Mo­ra­riu Andrievici a scris lucrarea fundamentală pentru muzica bisericească de la acea vreme, Psaltichia bisericească aşezată în note muzicale, lucrare tipă­ri­tă la Viena. Este prima carte de muzică bisericească tradiţională din Bucovina, după care cân­tă­reţi şi preoţi au ştiut să slă­veas­că pe Dumnezeu în dulcele glas bucovinean. După câţiva ani, ar­hi­diaconul Mihai Ursuleac de la Catedrala mitropolitană din Cer­năuţi reeditează această lucrare, îmbunătăţind-o din punct de vedere ritmic, tonal, prozodic şi mai ales în ceea ce priveşte dis­cursul melodic. Această lucrare cuprinde: o gramatică mu­zi­cală, precum şi troparele, sla­vele şi podobiile tuturor gla­su­rilor. Muzicologul Viorel Cosma subliniază faptul că această carte notată în sistemul liniar „oferă o largă circulaţie europea­nă melosului bisericesc bucovinean ortodox… iniţiativa mi­tropolitului s-a dovedit de o imp­ortanţă capitală pentru toa­tă istoria muzicii bisericeşti din Bucovina, a aşezat cântările pe note după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp în­de­lungat, ca paroh în satul Cea­hor, în curgere de 20 de ani“ (epis­copul Melchisedec).    

Este autorul lucrării Tipi­co­nul Bisericii Ortodoxe Orientale pentru rânduielile liturgice în toate zilele anului pascal biseri­cesc din anul 1883. Această car­te cuprinde 212 pagini şi pre­zin­tă rânduielile slujbelor din timpul săptămânii şi din zilele de sărbători, are o introducere, o par­te generală unde vorbeşte despre timpurile, rânduielile, lecturile liturgice, despre cân­tă­rile religioase şi rânduielile Sfin­tei Liturghii, iar partea specială este alcătuită din tipicul dumi­ni­cilor, rânduielile zilelor de peste săptămână, perioada triodului, perioada penticostalului şi se încheie cu rânduiala tipicului din zilele Cincizecimii. De ase­menea, această carte este în­so­ţită de o precuvântare semna­tă de mitropolitul Sil­vestru, introducere în care ie­rarhul bucovinean aminteşte şi despre rolul Psaltichiei bise­riceşti de la 1879 „care se întrebuinţează cu succes“.

Personalitate marcantă în istoria culturii şi Bisericii din Bucovina, mitropolitul Sil­vestru Morariu Andrievici s-a dovedit a fi atât un eminent didact, editând manuale pentru şcolile săteşti, cât şi un nobil intelectual, ajungând în fruntea Mi­tro­po­liei Bucovinei cu o dragoste de­o­sebită pentru cântarea din cultul divin. „Fastul bisericesc al Catedralei din Cernăuţi ca­pă­tă ecouri excepţionale în ini­mi­le eno­riaşilor atunci când în­suşi mi­tropolitul Silvestru Mo­ra­riu Andrievici cânta axionul, îm­pre­u­nă cu clerul, în mijlocul bise­ri­cii, pe aleea dinaintea icoa­nelor bisericeşti“, spune mu­zi­cologul Viorel Cosma. Înaltul ierarh a întemeiat o societate pentru studenţii teologi, îngri­jin­du-se în permanenţă pentru ca tinerii să primească bursă atât în Cer­năuţi, cât şi la Viena. De asemenea, a fost un bun gos­po­dar şi a administrat cu dă­ru­i­re Fondul Bisericesc din Bu­co­vina în interesul filantropic şi cultural al bisericii. Mihai Emi­nescu spu­nea despre mi­tropolit: „Unul din bărbaţii cei mai de caracter şi mai învăţaţi dintre românii din Austro-Ungaria, căruia şcoala populară şi Biserica ortodoxă îi datorează foarte mult… meritul pedagogic este că într-adevăr cel dintâi a scris cărţi pentru în­vă­ţă­mântul primar în limba ro­mâ­nă după un sistem bine definit, conform cu experien­ţele pedago­gice ale timpului său“. Acti­vi­ta­tea sa re­pre­zin­tă o întreagă pagină din istoria Bucovinei.

Mitropolitul Silvestru a ră­mas în memoria credincioşilor or­todocşi din Bucovina ca un ade­vărat militant pentru păs­tra­rea identităţii naţionale a ro­mâ­nilor din acel teritoriu, contribuind din plin la conservarea şi promovarea românismului în vechea provincie românească. (Pr. drd. Gabriel Doroftiese)