În cronica din Şcheii Braşovului, scrisă de nepotul său, protopopul Vasile, Dobre dascălul (1541-1572), „nepot de soră al popii Toma“ şi tatăl protopopului Mihai, apare ca „om învăţat“. Documentele oficiale ale Braşovului îi apreciază misiunea de „logofăt la cetate“ şi sol al braşovenilor la Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu şi Nicolae Pătraşcu, în cadrul legăturilor cu Muntenia şi Moldova, încă din 20 iunie 1530. Este menţionat ca „scolasticus“ (1540-1566), fiind primul din seria dascălilor care ilustrează Şcoala braşoveană după Radu Dascălul şi Gheorghe Grămăticul, predecesorii săi (sfârşitul secolului XV).
Psalt la Biserica „Sfântul Nicolae“
A activat în secolul XVI, în perioada anilor 1541-1572, ca psalt la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Braşovului. În acelaşi timp îndeplineşte funcţia de dascăl sau învăţător la Şcoala românească din Şchei, învăţând elevii, pe lângă scris-citit, şi unele dintre disciplinele teologice, dacă nu „psaltichia“, cel puţin cântările bisericeşti.
Prin termenul de „dascăl“ „nu trebuie să se înţeleagă un profesor de învăţământ elementar, ci un profesor de un grad mai înalt, stăpân pe o învăţătură mai bogată, capabil de a fi de folos în multe direcţii ale învăţământului şi bisericii deopotrivă“, precizează Ştefan Bârsănescu.
Prin prezenţa grămaticilor şi dascălilor, dar mai ales prin legăturile pe care ei le întreţineau cu voievozii Munteniei şi ai Moldovei, şcoala avea de câştigat nu numai material, în baza daniilor şi subvenţiilor, dar şi spiritual, prin cărţile şi manuscrisele donate bisericii.
Între copiştii din Şcheii Braşovului
O altă ştire legată de dascălul Dobre o aflăm din cronica scrisă de nepotul său, Vasile. Pe un manuscris al Molitfelnicului aflat în Şcheii Braşovului se dovedeşte că „popa Dobre l-a cumpărat de la popa Bratu din Şchei“. Înainte ca aceste manuscrise să fie dăruite bisericii, Dobre dascălul leagă cele două cărţi şi le mai adaugă un text, astfel încât, cu acest text, intră în rândul copiştilor din Şchei. Conţinutul textului a fost popularizat cu mai mult timp în urmă de cercetătorul Ioan Priscu, iar titlul textului a fost „Învăţătură şi întrebare“.
Sunt semnalate trei tipografii, dintre care două au imprimat doar în limba română cu litere chirilice. Cărţile imprimate în acest atelier aveau un aspect deosebit, mai ales prin faptul că literele de lemn erau confecţionate separat, iar foile nu erau imprimate cu presa, ci printr-o metodă de imprimare primitivă, dar mai ieftină. Conform celor spuse de Jacob Mârza, pe lângă tiparniţă, dar separată de ea, a funcţionat şi atelierul lui popa Dobre, între anii 1639-1642, care se datorează străduinţelor mitropolitului de Transilvania, Ghenadie II (1620-1640).
Învăţământul muzical din Transilvania
Cu acest dascăl se va continua înnodarea firului învăţământului muzical din Transilvania, conturându-se tot mai mult autonomia românilor din zona Braşovului privind administrarea treburilor bisericeşti şi şcolare.
Astfel, pleiada de dascăli îi va include pe Constantin (1586-1628) şi Vasile (1576-1605), fiii protopopului Mihai, dascăli de strană, Vasâi Dascălul sin Stanciu Hoban, Ioan Dascălul, Florea sin Todor Băran şi cărturarul Radu Tempea, preot care a activat dascăl şi diacon în perioada anilor 1691-1699. (Adrian Dobreanu)
