Provenea dintr-o familie de aromâni aşezaţi în părţile Ialomiţei din întinsul Bărăganului. De mic copil a demonstrat o inteligenţă vie şi o aplecare spre cele bisericeşti. La vârsta de 20 de ani a încercat să intre în obştea călugărilor îmbunătăţiţi de la Frăsinei, însă fără succes. Totuşi, vocaţia sa misionară a încercat să şi-o folosească în curentul de revigorare spirituală pe care o proclamau liderii Mişcării legionare. Din acest motiv, tânărul Anghel Papacioc a fost urmărit de autorităţile antonesciene. Din acelaşi motiv a fost urmărit după instalarea comunismului în România. În 1947 a intrat ca frate la Mănăstirea Cozia, o vreme stând la un metoc al acestui aşezământ de la Caracal. Aici a fost luat sub aripa protectoare a stareţului Gherasim de la Tismana, care l-a ascuns la pitorescul Schit Cioclovina. Arestarea părintelui Gherasim şi percheziţiile făcute de Siguranţă la Tismana l-au determinat pe tânărul frate să plece la Sihăstria lui Cleopa Ilie. Aici, Anghel Papacioc a cunoscut acea Academie duhovnicească mult apreciată de patriarhul Justinian, care trebuia să revigoreze spiritual mănăstirile din nordul Moldovei. A fost călugărit, cu numele de Arsenie, la Mănăstirea Antim în atmosfera duhovnicească a unor părinţi ca Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş şi Petroniu Tănase. În 1950 a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Slatina, de acum fiind unul dintre marii ucenici ai duhovnicului Cleopa Ilie, pe care l-a însoţit în munţi atunci când Securitatea urma să-i aresteze. Cu toate acestea, la 14 iunie 1958, părintele Arsenie a fost arestat în celebrul lot "Rugul Aprins", alături de alţi părinţi şi studenţi creştini. A fost anchetat şi judecat pentru "uneltire contra ordinii sociale". Misiunea duhovnicească a părintelui Arsenie era considerată "uneltire" la adresa statului comunist. A cunoscut ororile regimului carceral de la Aiud, dar şi-a păstrat speranţa şi a propovăduit credinţa lui Hristos. După eliberarea din 1964, părintele a ajuns, în cele din urmă, vieţuitor al Mănăstirii "Sf. Maria" din Techirghiol, nefiind scăpat de ochii vigilenţi ai Securităţii. (Adrian Nicolae Petcu)
