Jumătate de veac de la descoperirea Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel

Așezat într-o frumoasă zonă depresionară, înconjurat de dealuri împădurite cu tei, Niculițelul nu este doar un loc pitoresc, ci mai cu seamă unul cu veche și puternică încărcătură duhovnicească, datorită căreia a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară și din acest colț de lume. Am ajuns în Dobrogea în anul 2001. În acel an, s-a organizat și primul pelerinaj la criptă. Se împlineau 30 de ani de la marea descoperire. Moaștele sfinților au fost purtate, cu mare cinste, în cântări duhovnicești, de la Mănăstirea Cocoș, unde sunt așezate spre închinare, până la bazilica paleocreștină de la Niculițel, locul în care au fost descoperite. Procesiunea a început în după-amiaza duminicii Rusaliilor. Sfintele moaște au fost aduse mai întâi la Isaccea, locul martiriului. Către seară, au fost așezate în cripta de la Niculițel, unde se odihniseră șaptesprezece secole, înainte de a fi descoperite. A urmat o noapte de priveghere. După slujbele rânduite, monahii de la mănăstirile Cocoș și Dervent au citit neîntrerupt Psaltirea.

În actele martirice, care au fost cercetate de la descoperirea sfinților până în prezent, sunt consemnați 36 de mucenici care au pătimit în data de 4 iunie la Noviodunum, adică în Isaccea de astăzi, lângă Niculițel. Noi ne-am întâlnit doar cu patru dintre ei. Deocamdată putem cinsti doar moaștele Sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip, dar alți 32 de sfinți așteaptă să-i descoperim. Din mila lui Dumnezeu, cred că aici este lucrarea în care Domnul m-a așezat. Și Îi mulțumesc pentru această slujire, dincolo de nevrednicia mea.

De la Niculițel, binecuvântarea lui Dumnezeu, prin moaștele sfinților Săi mucenici, se răspândește peste întreaga țară. La sfințirea Catedralei Naționale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a așezat în stâlpul Sfintei Mese, după rânduială, părticele din moaștele sfinților mucenici de la Niculițel, împreună cu părticele din moaștele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu.

Sfinții ne-au transmis, de-a lungul vremii, multe semne. Ne-au transmis, mai ales, prin creștinii care locuiesc în casele din vecinătatea criptei, prin întâmplările din viețile lor de familie. Zidurile fundației bazilicii se continuă mult în afara clădirii, care a fost restaurată și amenajată ca muzeu. Zidurile vechii fundații duc sub casele vecine. Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Antim Nica venea des la Niculițel pe șantierul arheologic și cu ajutorul substan­țial al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos s-a ridicat, în anii 1984-1990, clădirea de protecție peste bazilică. În anul 2004, cu ajutorul Arhiepiscopiei Tomisului, au fost cumpărate două case în zonă.

Pe lângă cripta sfinților, declarată monument unic în Europa, un alt edificiu de mare valoare istorică și duhovnicească este Biserica Sfântului Atanasie, lăcaș de cult ce datează din secolul 13. De asemenea, biserica parohială din Niculiţel, „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, datând din secolul 19. Nu în ultimul rând, trecând dealurile, pelerinii pot călca pragurile mănăstirilor Cocoș, Saon, Celic Dere, Valea Teilor. Aceste patru mănăstiri înconjoară Niculițelul și la fiecare se poate ajunge într-un timp foarte scurt.

Dorind să venim în întâmpinarea pelerinilor, cu ajutorul lui Dumnezeu, am finalizat de curând lucrările de construcție pentru noul sediu al protopopiatului. Astfel, putem pune la dispoziția creștinilor care își doresc să ajungă în Niculițel, 30 de locuri de cazare, în cele mai bune condiții. Citind din când în când impresiile pelerinilor consemnate în Cartea de aur a bazilicii am observat că oamenii vin ca la muzeu și pleacă încărcați de emoție ca de la biserică. Acest cuvânt des întâlnit, „emoție”, se traduce „Duh Sfânt”, pentru că El este lucrător și încălzește inimile celor care pășesc pragul acestei sfinte biserici. Părintele profesor Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, spunea într-un interviu la hramul sfinților: „Noi avem impresia că am purtat sfinții pe brațe în cadrul acestei procesiuni, dar întru adevăr lucrurile se petrec altfel: ei sunt cei care ne poartă pe noi”. Eu știu că venind la Niculițel ne întâlnim cu cei patru slujitori sfinţi ai bazilicii care ne primesc și ne înconjoară cu dragoste.