Maica Domnului, acoperământul celor credincioşi

Astăzi facem pomenirea unei minuni din Constantinopolul primului mileniu, atunci când Maica Domnului a salvat „Cetatea cea Mare” cu sfântul ei acoperământ. Minunea s-a întâmplat în timpul unei privegheri de toată noaptea, săvârşită în prima zi a lunii octombrie, şi a fost văzută de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos. De-a lungul timpului s-au zidit biserici închinate acestui eveniment legat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Invazia flotei ruşilor conduşi de voievozii varegi din timpul împăratului bizantin Leon al VI-lea s-a încheiat cu plecarea inexplicabilă pentru istorici a acestora de lângă Constantinopol. Tradiţia bisericească ne spune că Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, cunoscut în „Cetatea cea Mare”, cum era numită capitala Bizanţului, drept om cu mare credinţă şi îndrăzneală la Dumnezeu, a văzut în timpul slujbei de noapte la Biserica Vlaherne, închinată Maicii Domnului, pe Născătoarea de Dumnezeu care şi-a scos acoperământul de pe cap şi a păzit cetatea, care, în acest fel, a fost ocrotită şi duşmanii s-au retras.

Această tradiţie şi slujba din ziua de 1 octombrie au fost preluate ulterior, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care scapă înţelegerii noastre, în lumea slavă, de unde a pătruns şi la români. În Bisericile Ortodoxe de limbă greacă, slujba Acoperământului Maicii Domnului nu este ţinută ca în cele de limbă slavă, sau în România, şi data de prăznuire este alta, pe 28 octombrie. Mineiul din ziua de 1 octombrie spune la noi, după ce se încheie cântările dedicate Sfântului Apostol Anania şi Cuviosului Roman Melodul, următoarele: „Întru această zi prăznuim Acoperământul Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria. De este hram sau de va voi cel mai mare se face Priveghere de toată noaptea şi cântăm slujba ei în acest chip”. După aceasta urmează rânduiala slujbelor închinate sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, ca la oricare alt praznic închinat Maicii Domnului, de-a lungul anului bisericesc.

Biserici cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“

De-a lungul timpului, atât în ţările de limbă slavă, cât şi în România, au fost zidite biserici închinate Acoperământului Maicii Domnului. În Rusia, unul dintre cele mai vechi locaşuri cu acest hram a fost zidit în timpul voievodului Andrei Bogoliubski, la mijlocul secolului al XII-lea, pe malul râului Nerl, aproape de oraşul Vladimir, care era atunci capitala Rusiei. În timpul acestui voievod în Rusia îşi are începutul prăznuirea cu fast a Acoperământului Maicii Domnului, ca la celelalte praznice ale Împărătesei Cerurilor, de-a lungul anului bisericesc. Voievodul Andrei Bogoliubski a închinat toate bisericile pe care le-a zidit Maicii Domnului, fiind mai târziu canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă.

În România sunt, de asemenea, foarte multe biserici, de mir sau de mănăstire, care au hramul „Acoperământul Maicii Domnului“. Amintim dintre acestea câteva mai cunoscute: biserica nouă a Mănăstirii Crasna din judeţul Prahova, biserica Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi, a Mănăstirii Mălineşti, judeţul Vaslui, a Mănăstirii Călugăra - Oraviţa, judeţul Caraş-Severin. În Bucureşti sunt mai multe biserici care au acest hram.

Icoana Acoperământului Maicii Domnului

Icoana care înfăţişează Acoperământul Maicii Domnului şi vedenia Sfântului Andrei a fost reprezentată în bisericile din cetăţile ruseşti încă din secolul al XIV-lea. Istoricii de artă bisericească vorbesc despre două tipuri iconografice, realizate de iconarii din Suzdal şi de cei din Novgorod în secolele XIV-XV. Unele icoane care reprezintă aceste şcoli de pictură bisericească sunt păstrate şi expuse la muzeul de artă rusă din Moscova, cunoscut şi sub denumirea de Galeriile Tretiakov, dar şi la muzeul din Novgorod. În cazul tipului iconografic al Acoperământului zugrăvit de iconarii din Suzdal, Maica Domnului este pictată în faţa bisericii, ţinând în mâini acoperământul său deasupra tuturor celor care i se roagă. Tipul iconografic din Novgorod al acestei icoane adaugă nişte îngeri care susţin acoperământul, în locul Maicii Domnului, care este prezentată în interiorul bisericii. Începând cu secolul al XV-lea, aceste tradiţii iconografice au început să se unească, în locul lor apărând o imagine mixtă, unde sunt şi îngerii, dar şi Maica Domnului, care ţine acoperământul său deasupra credincioşilor.

Astăzi, creştinii pot vedea icoana acestui praznic zugrăvită în chipuri diferite, dar de cele mai multe ori aceasta o va înfățișa pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra cre­dincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfățișați Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului îşi întinde maforionul asupra credincioșilor adunați. Sfântul Epifanie poartă pe sub manta o tunică și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnului. Sfântul Andrei este înfășurat doar într-o manta. Sub imaginea Maicii Domnului, în centrul icoanei este zugrăvit adesea un tânăr, îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care se cântă la Nașterea Domnului („Fecioara astăzi...”). Acesta este Sfântul Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui pomenire se face în aceeași zi. Acesta este însoțit de corul bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțeleptul, împreună cu împărăteasa și Patriarhul Constantinopolului.