Manuscris de psaltichie din Transilvania

Din cele mai vechi timpuri, Anastasimatarul a constituit dintotdeauna o carte importantă folosită în cultul ortodox, fiind o colecţie de cântări aşezate pe note de psaltichie, ce conţine slujba Învierii de la utrenia de sâmbătă seara şi duminică dimineaţa, pe cele opt glasuri bisericeşti. Între aceste colecţii de cântări s-a remarcat în mod deosebit Anastasimatarul lui Ioan sin Radului Duma Braşoveanu.

Radu Duma a copiat fidel manuscrisul lui Filothei sin Agăi Jipei, autor cunoscut pentru tipărirea în anul 1713, în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, a primei cărţi de psaltichie în limba română, intitulată „Psaltichie rumănească“.

Duma Braşoveanu a făcut parte dintr-o cunoscută familie braşoveană, care, la sfârşitul secolului XVIII, era reprezentată aproape numai de cântăreţi de strană şi dascăli de şcoală cu o temeinică tradiţie cărturărească.

Activitatea literară este cunoscută prin istoricul Nicolae Albu, care îl descrie ca „fiind un om cu mare osârdie şi având mare dar (...) tălmăcind multe cărţi de pe limba latinească, grecească şi sârbească, pe limba românească“. Astfel, el promovează muzica psaltică în calitate de dascăl la şcoală şi cântăreţ la strană.

„Anastasimatarul“ şi „Propedia“, scrisă cu mult meşteşug, sunt incluse într-o colecţie mai mare de cărţi, numită Psaltichia românească, scrisă în anul 1751.

Ca parte integrantă a acesteia, Anastasima (f.9r-f. 56v) cuprinde şapte stihiri, dogmatica (vecernie), cinci stihiri, slavă-stihoavnă, opt stihiri, slavă-laude pentru fiecare glas (I-VIII); voscresnele sau stihirile evangheliilor (textul de Leon Împăratul, iar muzica de Ioan Glikeos), Doamne strigat-am (glasurile I-VIII); stihurile de la Doamne strigat-am, stihoavnă şi litie.

Alţi autori importanţi sunt arhiereul Gherman Neon Patron şi Hrisafi cel Nou. Propedia (f.4r-7r) cuprinde semnele ascendente şi descendente, semne de expresie şi dinamice, ftorale, apehimatele, exerciţii de paralaghie şi troparul lui Hrisafi către ucenici.

Ca un aspect general, protopsaltul Duma Braşoveanul, ca şi majoritatea bizantinologilor români care au cercetat acest manuscris, rămâne fidel melodiei, ca expresie a acestei arte, iar formulele sale respectă în întregime cursivitatea melodiei, fiind uşor adaptată la prozodia şi topica limbii române. Paginile sunt frumos ornamentate cu flori negre şi roşii cu o bună încadrare în pagină, fapt ce demonstrează acurateţea şi dibăcia autorului. Manuscrisul lui Duma arată, de asemenea, că muzica lui Filothei, de la începutul secolului XVIII, a fost menţinută atât în Ţara Românească cât şi în Transilvania.