Cu mulți ani în urmă, aflându-mă într-o cameră a institutului care găzduiește marele radiotelescop de la Effelsberg, priveam prin fereastră la antena cu diametrul de 100 m, cea mai mare antenă mobilă din
Martirii care bat la porțile calendarului
Monahii de la Mănăstirea Dinogeția, din Episcopia Tulcii, au depus la centrul eparhial un dosar în vederea începerii rânduielilor necesare înscrierii în calendarul Bisericii a nouă sfinți: Maxim, Alexandru, Procul, Afram, Faustin, Marcial, Januarie, Alexandru și Eutropiu. Conform Martirologiului hieronymian, aceștia au fost martirizați în cetatea Dinogeției. Un necunoscut spunea că „pe pământ, bucuria intră în inima sfinţilor și în cer sfinţii vor intra în bucurie”. Prin acest demers se dorește ca și noi, cei de astăzi, să ne putem împărtăși pe deplin din bucuria sfinților dinogețieni.
Dinogeția, veche vatră de locuire daco-getică, a fost transformată de romani, în secolele III-IV, într-o importantă cetate strategică, ale cărei ziduri au rezistat până în secolul al VI-lea. Numele ei apare pe cea mai veche hartă romană destinată călătoriilor, „Tabula Peutingeriana”, între Arrhubium-Măcin și Noviodunum-Isaccea. În apropierea cetății, în 2004, a fost ridicată mănăstirea care îi poartă numele și care are hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Urmele creștine din cetate
Fosta cetate, refăcută de bizantini în secolele X-XI, a devenit un important centru comercial, meșteșugăresc, cultural și religios. În incinta zidurilor ei au fost descoperite două locașuri de cult, o bazilică paleocreștină, de secol IV-VI, și o bisericuță din secolul XI-XII, care au făcut ca locul să fie cunoscut localnicilor sub numele de „Bisericuța”; o cruce-relicvar din aur, din secolul XI-XII; fragmente de stofă țesută cu fir de aur și argint; un mic fragment de broderie cu fir de aur pe fond de mătase, cea mai veche de pe teritoriul țării noastre, și un sigiliu de plumb cu inscripția „Sigiliul lui Mihail, arhipăstorul Rosiei”, care a aparținut mitropolitului grec al Kievului dintre 1130 și 1145. Artefactul ar fi însoțit o scrisoare trimisă ierarhului care își avea reședința aici. Toate acestea au dus la concluzia că la Dinogeția a funcționat un scaun arhieresc. Dar, tot aici, vechi documente bisericești pomenesc martiriul a nouă sfinți, Maxim, Alexandru, Procul, Afram, Faustin, Marcial, Januarie, Alexandru și Eutropiu, pe care călugării Mănăstirii Dinogeția îi doresc introduși în calendarul Bisericii noastre, cu zi de prăznuire locală. În acest sens, ei au depus la centrul eparhial un dosar cu documente.
„Eu cred că este o rânduială a lui Dumnezeu, Care a pus în gândul ctitorilor locul și timpul întemeierii obștii noastre în acest loc. Despre sfinții pomeniți există câteva documente care atestă martiriul lor. Nu cunoaștem însă nimic despre viața sau despre modul în care au fost martirizați. Se știe doar că ei au trăit în secolul al IV-lea. Nu se știe, de asemenea, dacă toți cei nouă sunt din cetate sau din alte locuri, ci doar că sunt pomeniți la Dinogeția”, ne spune părintele stareț al mănăstirii, Alexei Toader.
Despre sfinți și moaște
Sfinții de la Dinogeția sunt recunoscuți ca martiri ai Bisericii creștine, dar nu se cunoaște locul unde se află moaștele lor, sau dacă acestea mai există. Se presupune doar că ele s-ar putea găsi fie în perimetrul cetății, fie în cimitirul din afara ei. Din tradiția Bisericii și din mărturisirile celor care au efectuat săpături la Dinogeția, se poate afirma că creștinii erau martirizați sau îngropați în afara zidurilor cetății. De altfel, nu foarte departe de situl arheologic, în apropierea șoselei Tulcea-Galați, a fost identificat locul în care se află cimitirul așezării antice. Acolo ar putea să fie și moaștele martirilor. Ierodiaconul Spiridon, care a participat la săpăturile arheologice în zonă în urmă cu patru-cinci ani, a aflat de la cercetători că este foarte puțin probabil să se mai găsească moaștele sfinților în cetate. Dacă ele ar fi existat acolo, după căderea așezării în mâinile păgânilor, ar fi putut fi luate de creștinii care au părăsit cetatea. Există însă și ipoteza ca moaștele sfinților, după ce creștinismul a fost recunoscut oficial, să fi fost aduse de băștinași și oferite celor din cetate. Dar ipoteza cea mai plauzibilă este că trupurile martirilor ar fi putut fi înhumate în cimitirul din afara zidurilor cetății. Se mai crede, de asemenea, că mucenicii ar fi putut fi soldați din cetate.
Despre martirii de la Dinogeția vorbește pr. prof. Ene Braniște, în volumul „De la Dunăre la mare”, apărut la Editura Arhiepiscopei Tomisului și a Dunării de Jos, Galați, în 1979, unde arată că, la 1 octombrie, în martirologiul roman sunt indicați mai mulți martiri la Tomis, împreună cu alții, ale căror nume nu ni se dau, dar pe care le găsim enumerate în Martirologiul hieronymian, la aceeași zi. Printre ei, și cei nouă de la Denegothia, „o deformare din Dinogeția, denumirea vechii cetăți romane și apoi bizantine din colțul de nord-vest al Dobrogei”; volumul cu același nume, editat la Galați în 1977, îi menționează și el. La fel și volumul „A Biographical Dictionary of the Saints”, apărut la Londra în 1924, și volumul „Izvoarele istoriei României, vol. II, de la anul 300 până la anul 1000”, publicat de Haralambie Mihăiescu, Gheorghe Ștefan, Radu Hîncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, la Editura Academiei în 1970. Volumul „Teologie și educație la Dunărea de Jos”, apărut în 2013 la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, cuprinde un amplu studiu dedicat Sfântului Mucenic Alexandru de la Dinogeția, semnat de pr. lect. dr. Ionuț Holubeanu, de la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța, care susține că sfântul a fost martirizat la Dinogeția în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, din anii 303-304, sau în timpul lui Latronianus. Patru dintre martirii de la Dinogeția sunt pomeniți la data de 1 octombrie în actualul calendar al Arhiepiscopiei Tomisului.
Nădejdea călugărilor
Părinții de la Mănăstirea Dinogeția au întocmit chiar și slujba și acatistul acestor sfinți, care urmează a fi cercetate și ele de cei în drept. Dacă demersul lor va fi întemeiat, Episcopia Tulcii va face cele necesare pentru ca acești sfinți martiri să fie cuprinși în calendarul Bisericii noastre.
„Noi sperăm ca și sfântul locaș al complexului monahal ce se construiește aici să poarte hramul acestor sfinți. De când ne-am pus în gând lucrul acesta, simțim ajutorul lor. Ne gândim ca în viitor, dacă va rândui Dumnezeu, să facem demersuri și pentru a se începe săpături arheologice în vederea descoperirii moaștelor lor. Noi avem nădejde că se va întâmpla lucrul acesta. Avem credința că sfinții noștri, mai devreme sau mai târziu, poate nu toți, dar măcar parte dintre ei, ni se vor face cunoscuți ceva mai mult decât acum”, ne-a mai spus părintele stareț Alexei Toader.