O catedrală ce se identifică cu istoria cipriotă

Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Ioan Teologul“ din Nicosia este cel mai important sfânt locaş al Bisericii Ortodoxe a Ciprului. Edificiul face parte, alături de Palatul chiriarhal istoric şi de noul palat construit în a doua jumătate a secolului trecut, din ansamblul centrului religios al insulei Cipru. Clădirile bisericeşti construite din piatră sunt o mândrie naţională pentru poporul cipriot binecredincios.

În formă de navă, fără turle, catedrala nu impresionează prin dimensiuni, ci prin monumentalitatea interiorului. A fost construită în stil franco-bizantin de Arhiepiscopul Nichifor în anul 1662, pe locul unei mănăstiri benedictine puse sub ocrotirea Sfântului Ioan „Bibi“ (gr. „“). Cognomenul englezesc „Bibi“ (gr. „“) este abrevierea termenului arab „habibi“, care înseamnă „iubit“ şi se referă tot la Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al Mântuitorului Iisus Hristos. Benedictinii au părăsit insula Cipru în anul 1426, ca urmare a atacurilor mamelucilor. Ciprioţii rămaşi pe insulă au transformat aşezământul în mănăstire ortodoxă, păstrându-i ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Teologul.

Încă de la începutul secolului al IX-lea, creştinii din Palestina şi Siria s-au refugiat pe insula Cipru din calea arabilor persecutori. Istoricul Teofan aminteşte în cronica sa faptul că primul val de refugiaţi creştini s-a stabilit în Cipru în preajma anului 813. Fenomenul a continuat inclusiv în perioada cruciadelor, insula devenind adăpost al creştinilor. O serie de însemnări pe manuscrise descoperite amintesc de o mănăstire închinată Sfântului Ioan în Cipru încă înainte de 1345, construită probabil în perioada bizantină - secolele X-XII -, care a dăinuit în timpul stăpânirilor engleză, franceză şi veneţiană. Către finele secolului al XVI-lea, în cadrul mănăstirii funcţiona şcoala cărturarului Leontios Eustatios, care avea studenţi nu numai din Cipru, ci şi de peste hotare. Acesta a murit la doar 32 de ani, fiind urmat la catedră de monahul Matei Galatianos.

Blazonul regatului Ciprului şi al Ierusalimului

În secolul al XVII-lea, mănăstirea Sfântului Ioan încă funcţiona, dar nu se păstrează documente care să reproducă aspectul ansamblului. Deasupra uşilor de acces dinspre sud şi vest s-a aşezat câte o grindă din marmură împodobită cu blazonul păstrat din ruinele clădirilor ridicate în timpul dominaţiilor franceză şi veneţiană. În grinda de pe peretele sudic s-a încastrat o placă de marmură în mijlocul căreia este o cunună de lauri ce înconjoară blazonul de secol XVI.

Arhiepiscopul Nichifor a aşezat piatra de temelie a bisericii mănăstirii la 30 aprilie 1662, aşa cum reiese din pisania de deasupra uşii de intrare din latura vestică: „S-a întemeiat această preacinstită biserică a Sfântului Ioan Teologul din temelii prin înseşi mâinile Preafericitului Nichifor, Arhiepiscopul Ciprului, în anul 1662, la sfârşitul lunii aprilie, ziua a treizecea“. Inscripţia are gravat în registrul inferior blazonul regatului Ciprului şi al Ierusalimului, cu leul Sfântului Evanghelist Marcu ridicat în două picioare, orientat spre stânga. Pisania este împodobită cu trei blazoane, două jos şi al treilea mai sus, în mijloc. Cele două de jos au ciopliţi aceiaşi lei, iar cel de mai sus reproduce însemnele Regatului Ciprului şi al Ierusalimului. Însemnul creştin al Ierusalimului - cruce mare în centru, cu patru cruci mai mici în cele patru colţuri - s-a şters. Textul este lapidar şi aminteşte doar data sfinţirii locului, construcţia propriu-zisă fiind plasată de istorici în perioada 1662-1674. În anul 1720, Arhiepiscopul Silvestru a restaurat biserica, ansamblul devenind Reşedinţă arhiepiscopală. Sub pisanie este încastrată o placă de marmură împodobită cu arc trilobat sculptat, sub care există două rozete. În margini şi în mijlocul blazonului sunt câte doi lei în picioare.

Tot în exterior, în partea superioară a peretelui vestic de intrare se află o stucatură reprezentând Răstignirea Mântuitorului pe Cruce, având de-a dreapta şi de-a stânga pe Maica Domnului şi pe Sfântul Apostol Ioan, în picioare. În extremităţile laterale se află un bărbat şi o femeie, îngenuncheaţi, în poziţie de rugăciune. Sculpturile par a proveni de la o biserică gotică, fie dărâmată, fie transformată în geamie după cucerirea Nicosiei de către turci, în 1570. Astfel se poate explica distrugerea crucilor de pe blazonul Regatului Ciprului şi al Ierusalimului de pe acest perete.

Pictura originală din secolul al XVIII-lea se păstrează în întregime

Veşmântul de pictură, în tehnica frescă, a fost realizat în timpul Arhiepiscopului Filoteos, în perioada 1736-1756. Catedrala „Sfântul Ioan Teologul“ din Nicosia este singura biserică de pe insulă în care se păstrează, în întregime, pictura originală. La început biserica nu avea pronaos. Acesta a fost delimitat prin amenajarea unui cafas deasupra uşii vestice de acces. Bolta este deschisă, cu trei arce în partea de apus şi câte una la sud şi la nord, construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Naosul este dintr-o bucată, construit din cuburi de calcar de mici dimensiuni şi acoperit de bolţi cu arcuri. Bolţile pornesc din console aşezate în registrul superior, la nord şi la sud. Neavând piloni, sarcina bolţii este neutralizată nu numai de grosimea pereţilor, ci şi de contraforţi ce măsoară 80-85 x 130-133 cm. Către răsărit se ajunge la o absidă semicirculară la interior şi cu cinci laturi în afară. În partea de sud a absidei s-a construit o alta, de mai mici dimensiuni, care acoperă cele două laturi sudice. Absida mică rezultată este folosită ca veşmântar. Turnul-clopotniţă din partea de sud-est a locaşului a fost adăugat ulterior.

Lumina naturală pătrunde în biserică prin nouă ferestre acoperite de ancadramente la fel ca uşile. O fereastră mică luminează absida altarului. Arhitectura exterioară este sobră, cu contraforţi, în mod deliberat modestă din cauza stăpânirii otomane. La intrarea de vest s-a adăugat şi un portic. În interior, însă, obiectul de cult care impresionează pelerinii îndată ce trec pragul bisericii este catapeteasma sculptată şi aurită, dovadă a măiestriei cipriote din secolul al XVIII-lea. Icoanele împărăteşti de pe iconostas sunt originale şi datează din perioada 1795-1797. Lumina naturală este ajutată de candelabre de cristal ce pun în valoare pictura.

Deşi nu impresionează prin dimensiuni, biserica este Catedrală naţională a Ciprului, sfânt locaş în care întâistătătorii Bisericii Ortodoxe a Ciprului sunt instalaţi sau prohodiţi. Scaunul arhieresc al Preafericirii Sale, Hrisostom al II-lea, Arhiepiscop de Noua Justiniana şi al Întregului Cipru, este din lemn sculptat aurit şi are drept element distinctiv vulturul bicefal bizantin. Alături se află stranele preşedintelui republicii Cipru şi a ambasadorului grec. În apropierea catedralei se află Palatul arhiepiscopal istoric, monument religios naţional din secolul al XVIII-lea ce se identifică cu istoria cipriotă modernă. Alături s-a ridicat un nou palat de două etaje construit în stil neobizantin, în perioada 1956-1960, la iniţiativa Arhiepiscopului Macarie al III-lea. Clădirea adăposteşte un muzeu bizantin şi biblioteca eparhială. Palatul istoric găzduieşte un muzeu de artă populară şi un muzeu al luptei pentru eliberare naţională.