Imediat după al Doilea Război Mondial, comuniştii promiteau în mod mincinos egalitate şi o viaţă mai bună pentru cei săraci, pentru muncitori şi ţărani. După ce noua orânduire comunistă a ajuns să pună stăpânire pe întreaga ţară, au existat şi oameni care s-au împotrivit ideologiei ce aducea inclusiv un puternic suflu ateu. Lideri din vechile partide politice, descendenţi ai familiilor boiereşti, intelectuali, simpli ţărani, precum şi mulţi preoţi din întreaga ţară au respins ideea de comunism. Tocmai pe aceştia autorităţile nou instalate, prin metode deja probate în Rusia, dar probând şi altele noi (cum s-a întâmplat prin „reeducarea” de la Piteşti), au început să-i aresteze şi să-i extermine în lagăre de muncă.
Între românii care au suferit pentru convingerile politice şi religioase s-au aflat o mulţime de preoţi din Banat. Pe aceştia îi aducea în atenţie, într-un amplu articol, vrednicul de pomenire Mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu. În cartea sa, „Pe aripile cuvântului” (Editura Învierea, Timişoara, 2009), găsim o vie pomenire a martirajului prin care au trecut clericii din acea parte de ţară.
O să-i amintesc pe câţiva dintre aceşti vrednici slujitori ai adevărului: preotul Adam Andrei, născut în 1922, în Zerveşti, judeţul Caraş-Severin, a fost arestat în 1948, a făcut cinci ani de puşcărie la Cavnic; preotul Petre Bulea, născut în 1912, în Ferendia, Timiş, a făcut închisoare în anii 1959-1964; Dimitrie Blidar este un alt preot care a fost condamnat de regimul comunist la închisoare la Gherla, din 1958 până în 1964; preotul Ioan Craia din Bănia, Caraş-Severin, a fost arestat şi condamnat la închisoare, executând sentinţa între 1952 şi 1964; Ioan Ciucur, un cleric din Caransebeş, a trecut prin iadul puşcăriilor de la Aiud, Canal şi Bicaz, din 1948 până în 1951; preotul Macu Cuzmanovici, din Sicheviţa, Caraş-Severin, a fost arestat în 1959 şi condamnat de Tribunalul Timişoara la 5 ani de închisoare; diaconul Teodor Damşa, din Cotiglet, judeţul Bihor, profesor de religie la Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, a suferit detenţie la Gherla, Aiud, Jilava şi Ostrov între 1959 şi 1964; Traian Dobromirescu, născut la Dubova, în Mehedinţi, era preot în Caransebeş în 1958, când a fost condamnat la închisoare - a fost eliberat în 1964; preotul Aurel Dan din Cenadu Mic, a executat pedeapsă la Gherla din 1958 până în 1964.
Alexandru Dorobanţu, Alexandru Gruia, Pavel Glăvan, Petru Iana, Ioan Lupinca, Ioan Medeleanu, Lazăr Medeş, Aurel Mihailovici, Ioan Negruţiu, Gheorghe Pleavă, Florian Raţiu, Iosif Raţec, Isaia Suru, Dimitrie Stoichescu, Ioan Simu, Ioan Suru, Vasile Socineanţu, Remus Suru, Tiberiu Şuta, Constantin Târziu, Rusalin Trica, Horia Vişoi, Alexandru Nicolici, toţi au fost preoţi din Banat care au suferit în închisorile comuniste, condamnaţi pentru vina de a fi dorit o lume dreaptă şi mai ales de a dori să slujească lui Dumnezeu în biserici şi a vorbi oamenilor despre Adevăr. Fie ca rememorarea suferinţei lor să ne aducă aminte să fim atenţi la ideologiile care promit o fericire în care Dumnezeu nu are loc.
