Primul Sinod Ecumenic, la 1700 de ani de când s-a desfăşurat la Niceea

La 25 august 325 se încheia primul Sinod Ecumenic desfăşurat la Niceea începând cu 20 mai acelaşi an. S-au împlinit 1700 de ani de la acest eveniment fundamental pentru istoria creştinismului. După formatul acestui prim Sinod Ecumenic au fost organizate şi celelalte, ceea ce face din el model pentru rezolvarea problemelor dogmatice ridicate de erezii.

Ortodoxia credinței este fundamentală pentru unitatea Bisericii. Acest principiu a fost extins în epoca Marelui Constantin și la nivelul unității imperiului. Dacă există unitate în Biserică, atunci și imperiul va fi unit. În baza acestui principiu, împăratul se implica în treburile interne ale Bisericii atunci când existau dispute legate de Ortodoxia credinței și convoca sinoade pe care le şi prezida.

Așa s-a întâmplat pe întregul parcurs al istoriei bizantine. Primul care face acest lucru este Sfântul Împărat Constantin cel Mare. El convoacă pe cheltuiala statului primul Sinod Ecumenic la Niceea în provincia Bithinya din Asia Mică pentru a rezolva disputele apărute în Biserică în jurul învățăturii greșite a preotului Arie din Alexandria.

Erezia promovată de el era legată de teologia trinitară și nega egalitatea și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl, tăgăduind în acelaşi timp și dumnezeirea Fiului. Erezia aceasta susținea subor­dinaționismul, adică ideea că Fiul este mai mic decât Tatăl. Ea considera că Fiul este prima creatură a Tatălui, adică o ființă creată și subordonată Tatălui. Arie sus­ținea că Fiul nu este după fire și esență Dumnezeu adevărat.

 „Sinodul şi-a început lucrările în ziua de 20 mai 325. Actele sinodului nu s-au păstrat. Acest lucru este confirmat de opera Sfântului Atanasie cel Mare, în care sfântul părinte recurge la memorie pentru a descrie evenimente petrecute în timpul sinodului, sau cuvinte rostite de către susţinătorii ori criticii învăţăturii ariene” (Eiríni Artémi, „Politica religioasă a împăraţilor bizantini. Epoca lui Constantin cel Mare”, pemptousia.ro).

Primul Sinod Ecumenic s-a desfăşurat pe parcursul a trei luni. Ultima şedinţă a avut loc la 25 august 325 şi a fost una festivă în care împăratul Constantin cel Mare a rostit un discurs impresionant prin care i-a îndemnat pe episcopi să respecte hotărârile luate la sinod. „La sfârşitul lucrărilor sinodului, Constantin i-a îndemnat pe episcopi... ca de atunci înainte dânşii să se poarte în duh de pace, să se lepede de ambiţii, să ocolească pricinile de zâzanie (...), iar la urmă i-a îndemnat să înal­ţe ­­lui Dumnezeu prisos de rugăciune pentru sine” (Eusebiu de ­Ce­zareea, „Viaţa împăratului ­Constantin şi alte scrieri”, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, Seria Nouă, nr. 8, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012, pp. 180-181).

Cei 318 părinţi prezenţi la acest prim Sinod Ecumenic au formulat învăţătura de credinţă ortodoxă legată de cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos. Între ei se remarcă şi prezenţa unor sfinţi foarte cunoscuţi în rândul credincioşilor până astăzi: Sfântul Ierarh Nicolae, care a mustrat cu îndrăzneală şi curaj pe ereticul Arie, şi Sfântul Spiridon, care a mărturisit adevărul despre Prea­sfânta Treime printr-o minune pe care a făcut-o în timpul lucrărilor sinodului.

Protoprezbiterul Gheorghios Metallinos ne spune că împăratul „Constantin «a ținut credința de la Niceea». Îngăduind sinodului să fie convocat și să hotărască lucruri, cu harul lui Dumnezeu, el s-a arătat ca unul care a întărit cu adevărat credința Părinților ortodocși ai Bisericii. Despre Sfântul Spiridon se spune că a influențat Crezul prin minunea săvârșită cu cărămida. Constantin și-a păstrat credința ortodoxă pentru că a fost inspirat să se abțină să fie domn al lumii și să accepte instituția sinodală” („Constantin cel Mare și adevărul istoric”, pemptousia.ro).

Hotărârile acestui sinod au rezolvat chestiunile dogmatice puse în discuţie de erezia lui Arie, care a fost condamnată. Episcopii prezenţi la sinod au mărturisit dumnezeirea Fiului, egalitatea şi consubstanţialitatea Lui cu Tatăl.

Lucru mărturisit în cele șapte articole ale Crezului redactat la acest sinod şi unde mărturisim că noi credem în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit”. Aici avem exprimată sintetic hristologia creştin-ortodoxă.

Sinodul a rezolvat şi problema datei serbării pascale, hotărând un sistem unitar în toată Biserica pentru stabilirea datei prăznuirii anuale a Învierii Domnului, care este valabil şi astăzi. Acelaşi sinod a rezolvat şi două schisme: cea meletiană şi cea novaţiană. Primul Sinod Ecumenic a emis şi 20 de canoane prin care erau reglementate probleme legate de organizarea şi disciplina din Biserică. Acestea sunt primele canoane care au servit ca model pentru celelalte sinoade ecumenice desfăşurate în primul mileniu al istoriei creştine.

Hotărârile sinodului au fost confirmate de împăratul Constantin cel Mare, care le-a dat putere de lege în Imperiul Roman. Pentru el pacea Bisericii însemna și pacea imperiului. De aceea a depus toate eforturile, prin organizarea Sinodului I Ecumenic, pentru a asigura pacea în Biserică. Tocmai de aceea a promulgat imediat decrete imperiale prin care cei condamnaţi la sinod ca eretici au fost exilați și sancționați pentru tulburările pe care le-au provocat prin erezia lor.

Cel mai important apărător al dreptei credinţe niceene a fost Sfântul Atanasie cel Mare, care a suferit mai multe exiluri pentru apărarea acesteia. De la el avem numărul de 318 părinți partici­panți la primul Sinod Ecumenic. Sfântul Atanasie are rolul principal în formularea ortodoxă a teologiei hristologice la acest prim Sinod Ecumenic.

Biserica îi cinsteşte pe Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul I Ecumenic în Duminica a 7-a după Paşti, preamărind ortodoxia credinţei lor: „Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă; care purtând haina adevărului, cea ţesută din Teologia cea de sus, drept învaţă şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu”.