Sărbătoarea sfântului ocrotitor şi aniversarea ctitorului

Aflat la ultimul etaj al turnului de pe latura de nord‑vest a Reședinței Patriarhale, noul paraclis al acesteia, cu hramul principal „Sfântul Grigorie Luminătorul”, prăznuit în fiecare an la 30 septembrie, a fost amenajat aici cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2008.

Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” este o încăpere cu laturi aproximativ egale (L: 7,9 m x l: 7,8 m x h: 3,5 m), cu două intrări, pe latura de vest, de pe o scară ce urcă de la parter, și pe latura de sud, o intrare boltită, unde se ajunge cu ascensorul. Este decorat simplu și în același timp cu toate elementele necesare unui spațiu liturgic. Plafonul este dominat de un medalion cu reprezentarea Sfintei Treimi, înconjurat de alte patru medalioane cu Sfinții Evangheliști, însoțiți de simbolurile lor. Pictura a fost realizată de profesorul Vasile Buzuloiu. Cele 16 ferestre ale turnului, specifice acestui spațiu arhitectural, sunt folosite pentru a pune în valoare iconografia paraclisului. Sunt boltite în arc circular și prevăzute cu vitralii, în fapt aceste vitralii alcătuiesc programul iconografic al spațiului liturgic. Pe latura de răsărit, corespunzând Altarului, sunt re­pre­zentați: Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, iar în lateral Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Grigorie Luminătorul. Pe latura de nord sunt reprezentați: Sfânta Cuvioasă Parascheva (având în mâna stângă un filacter cu inscripția „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”  și în mâna dreaptă o cruce), Sfânta Cuvioasă Teodora cu crucea în mână și un rotulus, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare purtând într‑o mână sabia, iar în cealaltă, stilizat, Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit mănăstirii de către sfântul domnitor în anul 1473, apoi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (cu cârjă de pustnic și filacter având inscripția filocalică „De vei iubi cucernicia şi înfrânarea cu minte dreaptă, te vei înălța în toate privințele”). Pe latura de sud îi vedem pe Sfântul Proroc Ilie cu corbul, Sfântul Ioan Casian cu un rotulus ce face trimitere la învățăturile și scrierile sale, Sfântul Ierarh Calinic cu cârja păstorească, făcând gestul binecuvântării. Pe latura de vest sunt reprezentați Sfântul Nicodim de la Tismana cu o Evanghelie în mână (trimitere la Tetraevangheliarul său, dat fiind că prezența Evangheliei în mână este un atribut al reprezentării ierarhilor, nu al cuvioșilor sau sfinților voievozi), Sfântul Ierarh Iosif de la Partoș cu Evanghelia în mână, Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Ierarh Sava Brancovici cu cârja arhierească. Toți ierarhii reprezentaţi fac gestul binecuvântării cu mâna dreaptă. Cele 16 vitralii sunt opera regretatului artist vizual Ioan Cadar din Bucureşti, numele autorului apare discret în partea de jos a fiecărui vitraliu.

Între ferestrele cu vitralii, sugerând prin formă coloane sau pilaștri, sunt fixate o serie de motive decorative aurite, realizate în lemn sculptat. În centrul încăperii se află două tetrapoade din lemn aurit, cu icoana Învierii și icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Aceleași motive ca în coloanele de pe pereți: un motiv serial romboidal cu câte o floare cu patru petale în fiecare romb, iar la intersecția romburilor câte o floare cu trei petale, se găsesc și la tetrapoade. Sculptorul bisericesc Constantin Moroiu din Bucureşti este autorul mobilierului și al decorațiilor parietale din lemn aurit. De mici dimensiuni, paraclisul nu are catapeteasmă, masa de altar, jilțurile care înconjoară latura de est și strana cântăreților sunt mobilierul necesar desfășurării cultului. Jilțurile, în număr de 9, au fost lucrate la atelierul de mobilier bisericesc al Mănăstirii Golia din Iaşi. Sunt de fapt tronuri arhierești decorate cu mitră și însemnele arhierești, cu reprezentarea Sfântului Gheorghe ucigând balaurul și diferite motive geometrice și vegetale. În partea de jos sunt prevăzute cu mici colonete și sunt căptușite cu catifea roșie. Acestea împrejmuiesc încăperea, delimitând spațiul liturgic. O placă de marmură la ușa de intrare fixează textul actului de sfințire care a avut loc în data de 30 septembrie 2008 şi a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi slujitori cu prilejul împlinirii unui an de la întronizarea Preafericirii Sale ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Pe lângă Sfântul Grigorie Luminătorul, paraclisul mai are ocrotitori pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.

În acest nou paraclis al Reşedinţei Patriarhale se păstrează părticele din moaştele unor sfinţi venerați în Biserica Ortodoxă: Sfântul Apostol Andrei; Sfântul Apostol Filip; Sfântul Grigorie de Nazians; Sfântul Ambrozie al Milanului; Sfântul Ierarh Nicolae; Sfântul Mucenic Pantelimon; Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul; Sfântul Varnava din Vassa; Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica; Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu; sfinte moaște de la Părinții uciși în anul 614 în Mănăstirea „Sfântul Sava cel Sfințit“; Sfântul Simplician al Milanului; Sfântul Gherman din Alaska. În Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” slujesc și participă la programul liturgic viețuitorii Reședinței Patriarhale de la sărbătoarea Sfântului Dimitrie până la sărbătoarea Sfântului Gheorghe. În cealaltă parte a anului, slujbele se fac în paraclisul istoric cu hramul „Sfântul Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

Ziua de prăznuire a ocrotitorului acestui Paraclis Patriarhal, Sfântul Grigorie Luminătorul, din 30 septembrie, este şi zi de sărbătoare a ctitorului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, şi anume aniversarea întronizării Preafericirii Sale în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007).Astfel, prin rânduiala lui Dumnezeu, în ziua în care Biserica Ortodoxă prăznuieşte un mare sfânt luminător, Grigorie Luminătorul, Biserica Ortodoxă Română aniversează ziua de întronizare a Patriarhului ei, o personalitate cu o mare vocaţie de luminător, cu o preocupare constantă de a pune în lumină oameni, evenimente şi activităţi ale Bisericii şi neamului românesc. Lucrând cu timp şi fără timp pentru mântuirea credincioşilor şi folosul Bisericii din poporul român, Preafericirea Sa răspândeşte lumină din lumina lui Hristos prin cuvântul rostit şi tipărit, prin reparaţii şi restaurări care aduc la lumină monumente vechi şi obiecte de patrimoniu, prin zidiri de noi biserici şi instituţii bisericeşti, între care o candelă mereu aprinsă  este grija pentru Catedrala Mântuirii Neamului, prin lumina faptelor bune din lucrarea filantropică şi de caritate, prin activitatea liturgică bogată şi misionară. Preocuparea şi grija sa deosebită au făcut ca din Împărăţia cerurilor, unde sfinţii ca luminătorii strălucesc, să fie trecuţi în calendarul Bisericii noastre, ca mijlocitori înaintea tronului Preasfintei Treimi, noi sfinţi români, mărturisitori, martiri, cuvioşi, ierarhi sau voievozi. Cu părintească dragoste, a adunat în candelabrul strălucitor al Bisericii strămoşeşti luminile credinţei ortodoxe româneşti răspândite printre străini, înfiinţând noi eparhii în diasporă, ajutând şi mijlocind pentru dobândirea de sedii şi locaşuri de cult, sfinţind altare, locuri şi pietre fundamentale pentru biserici şi aşezăminte ale credinţei, identităţii şi demnităţii româneşti. De la nume de instituţii bisericeşti până la titluri de lucrări teologice, totul e aşezat de Preafericirea Sa sub pecetea luminii: cotidianul Patriarhiei Române a fost numit de Preafericirea Sa „Lumina”, iar săptămânalul, „Lumina de Duminică”; Imprimeria Patriarhiei, unde văd lumina tiparului mai multe publicaţii bisericeşti, a fost numită „Pharos”. Noua fabrică de lumânări a Arhiepiscopiei Bucureştilor a primit numele „Făclia sfinţilor români”, iar Depozitul de obiecte bisericeşti a fost numit „Lumini de sărbători”.

„Raze și chipuri de lumină” este titlul unei colecţii de texte care pune în lumină persoane şi fapte din istoria Bisericii şi a neamului românesc. „Făclii de Înviere” se numeşte volumul scrisorilor pastorale de Sfintele Paşti ale Preafericirii Sale. „Candela Moldovei”  a fost numit buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pe când păstorea această mitropolie. „Lumina din inimi”  şi „Lumina Sfintelor Scripturi”  au fost numite două antologii tematice din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, apărute sub îndrumarea Preafericirii Sale. „Lumina credinţei”  a fost numit Concursul naţional de icoane ortodoxe iniţiat de Patriarhia Română. „Luminile Ortodoxiei”, „Luminile Scripturii”, „Lumina Filocaliei”, „Lumina Sfintei Euharistii”, „Lumina Sfântului Botez”, „Lumina Sfintei Cruci”, „Hristos - Lumina lumii”, „Lumina colindelor”  sau „Comori de lumină”  sunt toate titluri ale scrierilor Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar sunt mai mult decât titluri! Sunt raze ale luminii spirituale interioare, sunt mărturii profunde ale preocupării constante şi jertfelnice a unui păstor de suflete confruntat adeseori cu umbrele şi vidul secularizării, cu întunericul crizei morale a unei societăţi debusolate, sunt încercările de a aprinde în inimile şi sufletele credincioşilor luminile existenţiale, vindecătoare şi mântuitoare ale credinţei în Hristos - Lumina lumii! Răspândind lumină din lumina lui Dumnezeu - Părintele Luminilor (cf. Iacov 1, 17), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne cheamă astfel să urmăm îndemnul Mântuitorului Hristos, Care ne spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii!” (Ioan 8, 12).