Sfânta Parascheva este cinstită pe toate continentele

Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Moldovenii şi-au luat-o ca ocrotitoare pe Cuvioasa Parascheva încă din vremea lui Vasile Lupu, atunci când la Iaşi au fost aduse moaştele sale de la Constantinopol. În semn de evlavie, românii i-au închinat şi continuă să-i închine biserici şi catedrale. În fiecare toamnă, sărbătoarea Sfintei Parascheva aduce la Iaşi credincioşi de toate naţionalităţile. În anul 2000, Iaşul a fost declarat oficial oraş internaţional de pelerinaj, devenind astfel parte a identităţii creştine europene.

Moldovenii şi-au luat-o ca ocrotitoare pe Cuvioasa Parascheva încă din vremea lui Vasile Lupu. Datorită specificităţii sale, această sărbătoare făcea parte dintre cele mai însemnate sărbători ale anului, fiind deschisă printr-o ceremonie fastuoasă de către însuşi domnitorul Moldovei.

„La 14 zile a lunii Octomvrie, aici în pământul Moldovei, întru această de Dumnezeu păzită ţară, se prăznuieşte la Mănăstirea a trei Sfinţi Ierarhi Svânta şi Cuvioasa prepodobna Parascheva ceo noao, al căruia sfânt ei trup întreg se află întru această numită mănăstire, aduse fiindu sfintele ei moştii de răpăosatul Vasilie Voevod, la anii 7148 (adică 1640)“, consemnează Condica de ceremonii a logofătului Ghiorgachi, scrisă la 5 noiembrie 1762, din porunca domnitorului Grigore Callimachi, în timpul primei sale domnii, lucrare ce se păstrează la Arhivele Statului.

Liturghia începea după ce domnul săruta moaştele

În trecut, domnul Moldovei participa la toate slujbele praznicului şi îndeplinea următoarele acţiuni protocolare: „Cu o zi înainte de prăznuire, egumenul mănăstirii venea cu ploconul obişnuit, cafea şi zahăr, la Domn ca să-l roage să-i facă cinstea cu domneasca sa parisie (n.r: prezenţă domnească), la ceremonia praznicului“, menţionează Dan Simionescu într-un studiu realizat în prima parte a secolului al XX-lea pe baza condicii logofătului Ghiorgachi. Ceremonialul debuta în ajunul sărbătorii, continuând apoi în ziua hramului. În ajunul sărbătorii, la ora 14.00, în bătaia clopotelor, racla cu moaştele sfintei era scoasă din baldachin şi aşezată în mijlocul bisericii pentru ca moaştele să fie sărutate de popor. „Urma slujba Vecerniei mari, după care slujbă venea şi doamna cu alai la biserică şi-i ieşea întru întâmpinare egumenul cu Evanghelia. După Vecernie se cânta paraclisul sfintei şi apoi toţi ieşeau în curte“, consemnează aceeaşi sursă.

În această măreaţă zi, marele vistier trebuia să trimită la biserică, din partea domnului, două lumânări mari de ceară pictate. Marele şătrar (boierul care avea în pază corturile unei tabere în timp de război) avea grijă ca în ograda bisericii să se întindă un cort deschis pentru a sta familia domnească, iar vătaful de aprozi aranja scaunele mitropolitului şi ale familiei domneşti.

A doua zi, când la biserică sosea domnitorul, acesta era întâmpinat la uşa bisericii de mitropolit, i se cânta Axionul şi Slavoslovia, iar slujba căpăta caracter de procesiune. Totul se desfăşura sub bătaia intensă a clopotelor. „Începând Litia, patru preoţi ridicau racla şi ocoleau cu ea biserica; afară în curte, domnul săruta moaştele, se miruia, punea «în blid» zece lei, se miruiau ceilalţi şi intrau în biserică, unde începea Liturghia. Moaştele care şezuseră afară pentru a fi sărutate de popor se aduceau în biserică la cântarea Heruvicului, când domnul (şi familia lui) trecea pe sub trupul sfintei, care apoi era pusă pe masa sfântă, în Altar“, continuă Dan Simionescu. De aici, moaştele erau aduse iarăşi în mijlocul bisericii, aproape de chinonic. Uneori, după Sfânta Liturghie, domnul obişnuia să bea cafea în „chilia egumenului“, alteori o bea cu toată boierimea în spătărie.

Printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume

Din vremea lui Vasile Lupu, credincioşii moldoveni au căpătat evlavie la sfântă şi din neam în neam şi-au transmis această evlavie, încât aceasta nu a scăzut niciodată, ci a sporit de la epocă la epocă. Chiar şi în timpul regimului comunist, de hramul Cuvioasei, Catedrala mitropolitană devenea neîncăpătoare pentru cei veniţi să mulţumească şi să-i ceară ajutorul.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva din 14 octombrie a luat o mare amploare începând cu hramul ei din 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori generalizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica Română. Până atunci, Cuvioasa Parascheva era trecută în rândul sărbătorilor cu cruce roşie, numai regional. Generalizarea cultului ei a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 28 februarie 1955.

De-a lungul timpului, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioşilor care au venit să se închine moaştelor sale.

Începând cu anii '90, prin stăruinţa actualului Patriarh, PF Părinte Daniel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o amploare din ce în ce mai mare, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea ei numărându-se astăzi printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume. La hramul ei din fiecare an sunt prezenţi mii de credincioşi din toată ţara, zeci de personalităţi ale vieţii publice şi bisericeşti, ziua de 14 octombrie devenind astfel centrul Ortodoxiei româneşti.

Sfânta Parascheva anulează graniţele dintre ţări

Cu cele aproximativ 100 de biserici ale sale, Iaşul este un oraş al spiritualităţii şi al culturii româneşti şi universale. Milioane de pelerini din lumea întreagă i-au admirat de-a lungul istoriei frumuseţea clădirilor, dar mai ales a bisericilor inconfundabile. Catedrala mitropolitană din Iaşi atrage mii de pelerini datorită impozanţei sale, dar mai ales datorită moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva care adună la Iaşi, în zilele de toamnă, sute de mii de credincioşi din toată lumea. Astfel, în fiecare an se suplimentează numărul mijloacelor de transport care vin spre Iaşi. Departamente din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi reprezentanţi ai Primăriei, Armatei, Poliţiei şi ai unor organizaţii non-guvernamentale îşi unesc eforturile în vederea organizării unui program unitar, mai ales că, paralel cu Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, în capitala Moldovei, se derulează şi manifestările legate de Sărbătorile Iaşului.

Din mărturiile organizatorilor, în fiecare an, la Iaşi vin atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni etc. Dar Sfânta Parascheva a strâns în jurul ei pelerini din toată lumea încă de când a fost adusă la Iaşi. La moaştele ocrotitoarei Moldovei s-au închinat zeci de personalităţi istorice ale lumii, patriarhi, mitropoliţi, domnitori străini, regi sau regine, demnitari ş.a.m.d.

Istoria pelerinajului de la Iaşi şi măreţia pe care a câştigat-o prin prezenţa a numeroşi credincioşi la racla Sfintei Cuvioase Parascheva au lansat ecouri în lumea întreagă. Ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul de la Iaşi a căpătat o evidentă amploare înternaţională, Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune şi Reînnoire, şi Consiliul Bisericilor Europene au hotărât, în anul 2000, ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Grecia, Trondheim - Norvegia, Edinburgh - Marea Britanie şi Praga - Cehia.

Pelerinajul Sfintei Parascheva prin toată Moldova

Mijlocirile Sfintei Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moaştele ei era scoasă în procesiune. Secolul al XX-lea consemnează două astfel de evenimente. În martie 1944, din cauza războiului s-a pus problema evacuării bunurilor Mitropoliei. Astfel, s-a hotărât ca racla cu moaştele Sfintei Parascheva să fie dusă la Mănăstirea Govora, unde fuseseră duse şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Racla cu moaştele Sfintei Parascheva s-a oprit însă pentru şase luni la Mănăstirea Sărmucăreşti de lângă Bucureşti, fiind însoţită de arhimandritul Ioanichie Grădinariu. Spre sfârşitul anului, au fost readuse la Iaşi. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost scoase pentru a doua oară în timpul secetei prelungite din vara anului 1947. Preoţii şi credincioşii Moldovei au cerut cu insistenţă organizarea unei procesiuni cu moaştele sfintei prin Moldova. Această procesiune s-a desfăşurat pe întreg teritoriul Moldovei. De la sfârşitul lui mai până pe 10 iunie au fost parcurse satele din judeţele Iaşi, apoi cele din Vaslui, Bacău, Neamţ şi Suceava. Bătrânii îşi amintesc că pe unde trecea sfânta, norii se îngrămădeau aducând ploaie curată. Spre sfârşitul lunii august, racla cu moaştele Sfintei Parascheva a revenit în Catedrala mitropolitană.

Cine o „îmbracă“ pe Sfânta Parascheva?

Şi Cuvioasa Parascheva poartă mereu alte veşminte. Veşmintele Cuvioasei se schimbă de cinci ori pe an, la marile sărbători. Veşmintele Sfintei Parascheva se croiesc dintr-un material special sau din catifea brodată. După ce sunt schimbate, veşmintele Cuvioasei sunt dăruite bisericilor ocrotite de aceasta.

Este imposibil ca cineva să nu fi remarcat că şi Cuvioasa Parascheva poartă mereu alte veşminte. În zilele de sărbătoare, acestea sunt de culoare deschisă, iar în posturi de culori închise. Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva se desfăşoară după o ceremonie la care participă doar câţiva preoţi, slujitori ai Catedralei. În acest timp, Catedrala se închide. Mai întâi se cântă Troparul Sfintei Parascheva, apoi fiecare preot se închină şi sărută moaştele. Lângă raclă sunt aşezate două mese special pregătite pentru această ocazie. Preoţii aşază moaştele Sfintei Parascheva pe mese şi desfac agrafele care prind veşmântul la spate. Apoi, moaştele rămân învelite într-un al doilea veşmânt care nu se schimbă niciodată. „Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de sigiliu. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, dar nu putem să-l schimbăm pentru că acesta este ca un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele“, ne dezvăluie pr. Dosoftei.

Noul veşmânt care se înfăşoară în jurul trupului Cuvioasei Parascheva se prinde cu agrafe la spate în anumite locuri. „Coroana pe care o vedem în zona capului sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă - pernuţa de la capul sfintei şi pernuţa de la picioare“, continuă să ne spună arhim. Dosoftei. În final, Cuvioasa Parascheva este aşezată în raclă, iar veşmintele sunt întotdeauna noi.

Veşmintele se schimbă de cinci ori pe an

Veşmintele Cuvioasei Parascheva se schimbă de cinci ori pe an la marile sărbători. Se schimbă cu o seară înainte de pelerinajul pe „Calea Sfinţilor“, dar şi după hram. Acestea se schimbă în primul rând pentru că se murdăresc. „Pentru că în această perioadă există mii de închinători care se ating de sfintele moaşte, veşmântul se murdăreşte. De aceea, îl schimbăm şi după hram. Veşmântul mai este schimbat de Crăciun, apoi la începutul Postului mare, când se pune un veşmânt mai închis la culoare pentru a sublinia perioada de post, care este una de întristare“. Cu o zi înainte de Paşti veşmântul se schimbă din nou cu unul alb, care rămâne până după Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. După ce au trecut aceste sărbători, Sfânta Parascheva primeşte un veşmânt nou, care va fi schimbat la hramul următor.

În cinci mănăstiri se croiesc haine pentru Sfânta Parascheva

Veşmintele Sfintei Parascheva se croiesc dintr-un material special sau din catifea brodată. Au forma unei cruci, lungă de 2,50 m şi lată de un metru, lungimea braţelor fiind de 1,50 m. În mijlocul acesteia, în dreptul mâinilor sfintei este cusută o cruce sau monograma cu Iisus Hristos (XP). De regulă, veşmintele se fac la comandă şi se lucrează în ateliere specializate. În România există câteva mănăstiri care ştiu dimensiunile „hainelor“ Sfintei Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea „Sfântul Atanasie“ - Copou din Iaşi, Văratec din judeţul Neamţ, Pasărea şi Ţigăneşti de lângă Bucureşti. „Veşmintele Cuvioasei Parascheva nu sunt ca nişte veşminte preoţeşti sau arhiereşti. Veşmântul propriu-zis e făcut ca să poată înveli moaştele sfintei care are statura unui om obişnuit. El are o formă specială şi se înfăşoară în jurul moaştelor“, ne explică arhimandritul Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

Veşmintele Cuvioasei, în toată Europa

De câţiva ani, Administraţia Centrului Eparhial nu mai este nevoită să comande veşminte pentru Sfânta Parascheva, întrucât credincioşii din toate zonele ţării vin şi comandă „haine“ pentru sfânta care îi ajută. Cele mai multe comenzi vin chiar după sărbătoarea de pe 14 octombrie. După ce s-au închinat la moaştele ei, credincioşii se duc direct la mănăstirile care le croiesc pentru a da comandă. Aşa se face că acum Cuvioasa Parascheva are mai multe rânduri de veşminte. După ce sunt schimbate, veşmintele Cuvioasei sunt dăruite bisericilor ocrotite de aceasta. Veşmintele Cuvioasei Parascheva au plecat astfel în mai multe oraşe ale ţării, dar şi în afară, în special la bisericile româneşti din străinătate. Anul trecut, la începutul lunii noiembrie, în semn de recunoştinţă pentru moaştele Sfântului Ierarh Nectarie care au fost aduse la Iaşi spre închinare, un veşmânt al Cuvioasei Parascheva a plecat spre Insula Eghina din Grecia, la mănăstirea ce adăposteşte moaştele acestui sfânt.