Praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică este a doua sărbătoare închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și înfățișează creșterea duhovnicească, în virtuți, a pruncei născute din
Sfântul Efrem cel Nou, grabnic ajutător şi vindecător
Atunci când citim sinaxarul zilnic vedem că imediat după numele martirilor care au trăit în primele secole creştine, de multe ori apar şi numele unor sfinţi martiri care au trăit după secolul al XIV-lea. Aceşti mucenici, buni şi biruitori, aşa cum îi numeşte Biserica Ortodoxă în imnele liturgice pe martiri, au suferit moarte din partea stăpânirii turceşti de după căderea Constantinopolului. Unul dintre ei, aproape necunoscut până în secolul al XX-lea, dar foarte cinstit astăzi, pentru ajutorul pe care îl oferă, prin mila lui Dumnezeu, tuturor celor care îi solicită aceasta, este Sfântul Efrem cel Nou.
În ședința de lucru din 22 mai 2014, care a avut loc la Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu ziua de prăznuire la 5 mai. „În Arhiepiscopia Bucureştilor, părticele din moaştele Sfântului Mucenic Efrem cel Nou se găsesc la paraclisul istoric «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe» din cadrul Reşedinţei patriarhale, la Mănăstirea «Radu-Vodă» şi la Mănăstirea «Doamna Chiajna» din judeţul Ilfov”, ne-a declarat părintele arhimandrit Veniamin Goreanu, consilier în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Ucis de turci în urmă cu aproape şase secole, după ce vieţuise la Mănăstirea Maicii Domnului din actuala localitate Nea Makri, Sfântul Efrem a rămas, smerit, în groapă, până în 1950. În acel an al secolului trecut, Sfântul Efrem s-a arătat aievea unei maici pline de smerenie şi duh, pe nume Macaria, spunându-i unde sunt cinstitele sale moaşte. Descoperirea aceasta minunată a fost doar începutul a ceea ce au putut realiza marea smerenie a Sfântului Efrem şi suferinţa pe care a răbdat-o în timpul vieţii.
Sfântul Mucenic Efrem cel Nou s-a născut de Ziua Crucii a anului 1384, intrând la o vârstă fragedă în mănăstire, de dragul Domnului Hristos şi al Maicii Domnului. Mănăstirea în care a intrat ca vieţuitor era închinată Maicii Domnului. În luna septembrie 1425 turcii otomani au cotropit mănăstirea, ucigând mulţi monahi, iar pe Efrem l-au luat prizonier. După ce l-au torturat multe luni, în data de 5 mai 1426 Sfântul Efrem a murit. Moaştele Sfântului Efrem cel Nou se află acum la mănăstirea de maici Nea Makri din Attica, Grecia (Nord-Estul Atenei). Mănăstirea este închinată Maicii Domnului, având hramul Buna Vestire, dar acum este cunoscută şi ca mănăstirea Sfântului Efrem. Cinstitele moaşte sunt întregi şi emană un miros bineplăcut. Sfântul Efrem cel Nou este prăznuit atât în ziua mutării sale la Domnul, pe 5 mai, cât şi în ziua aflării cinstitelor sale moaşte, pe 3 ianuarie.
Minunile Sfântului Efrem cel Nou
După ce Sfântul Efrem s-a arătat maicii Macaria, care a rânduit dezgroparea moaştelor sale şi aşezarea lor în biserică, minunile care s-au făcut prin mijlocirea sa nu au încetat să se reverse, atât asupra celor credincioşi în puterea tămăduitoare a sfinţilor, dar şi asupra celor sceptici, pe care i-a întărit în credinţă. Trecerea sa în calendarul Bisericii Ortodoxe Greceşti a fost făcută în 1998, ca mai apoi şi celelalte Biserici surori să-i treacă numele în sinaxarul propriu.
Înainte de aceasta însă Sfântul Efrem a făcut nenumărate minuni şi vindecări cu toţi cei care i se adresau cu rugămintea de a primi tămăduire. Astfel, a tămăduit mulţi oameni de cancer, diabet, leucemie, paralizie, epilepsie, boli de ochi, de oase, de cap, de stomac, de articulaţii, boli ale inimii şi creierului, hemoragii, a oferit ajutor în timpul operaţiilor, salvând oamenii pe patul de moarte. Sfântul Efrem a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni pentru multa răbdare şi chinurile pe care le-a suferit, dar şi pentru smerenie şi aşteptarea până în zilele noastre, ca să-i încredinţeze pe toţi creştinii ortodocşi de puterea vindecătoare a sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu. Tocmai de aceea şi numele cu care este cunoscut este „Sfântul Efrem cel Nou Taumaturgul”. Creştinii care se roagă Sfântului Efrem cu smerenie, credinţă şi dragoste dobândesc rapid ajutor de la Dumnezeu, prin mijlocirea sa. Au fost scrise cărţi întregi cu răvaşele de mulţumire şi istorisirile tuturor vindecărilor petrecute prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou.
Chiar şi studenţii care au nevoie de luminarea minţii pentru examene au primit autor de la Sfântul Efrem cel Nou. De asemenea, Sfântul Efrem i-a ajutat pe cei care erau nedreptăţiţi în judecăţile lumeşti, câştigând procesele în care erau implicaţi. Şi persoane care erau dependende de calculator au mărturisit că Sfântul Efrem le-a ajutat să scape de această dependenţă. Astfel, Sfântul Efrem ajută pe oricine, rugăciunea şi mijlocirea lui fiind grabnic ascultate de Dumnezeu, indiferent de nevoia celui care apeleză la el. Mărturie a tuturor minunilor şi ajutorului primit de credincioşi prin mijlocirea Sfântului Efrem sunt darurile oferite de cei vindecaţi mănăstirii din Nea-Makri, care pot fi văzute în timpul pelerinajelor care au început să devină din ce în ce mai dese.
Hramuri ale Sfântului Efrem, în România
Parohia nou-înfiinţată de Arhiepiscopia Bucureştilor în localitatea Mogoşoaia, judeţul Ilfov, are hram pe Sfântul Efrem cel Nou. Mănăstirea „Sfântul Dionisie Exiguul” din localitatea Târguşor, judeţul Constanţa, are, de asemenea, al doilea hram „Sfântul Efrem cel Nou”. Datorită evlaviei maicilor de la mănăstire şi a părintelui slujitor, stareţa mănăstirii de la Nea-Makri a dăruit mănăstirii dobrogene un papucel care a încălţat picioarele Sfântului Efrem, după obiceiul îndătinat deja acolo, iar de curând şi un veşmânt. Hramul acestei mănăstiri a început în seara de luni, 4 mai 2015, când s-a făcut slujba Privegherii în cinstea Sfântului Efrem, săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Veşmintele care au stat pe sfintele moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou sunt aşezate într-o raclă confecţionată special, sfinţită de chiriarhul locului cu ocazia hramului. În Arhiepiscopia Dunării de Jos sunt două biserici care au primit al doilea hram în cinstea Sfântul Efrem cel Nou: Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din Galaţi şi Biserica „Sfinţii Nectarie şi Sfântul Efrem” din Bărboşi.