Sfântul Voievod Neagoe Basarab, un pedagog creştin

Deşi a domnit doar între 23 ianuarie 1512 şi 15 septembrie 1521, voievodul Neagoe Basarab s-a dovedit nu numai un bun conducător, dar şi un mare scriitor, marea dovadă fiind celebra carte "Învăţături... către fiul său Teodosie", precum şi un mare ctitor de lăcaşuri de cult din ţară şi străinătate.

Alături de marea sa ctitorie de la Curtea de Argeş, voievodul s-a remarcat şi prin daniile făcute la Muntele Athos, la mănăstirile Cutlumuş, Marea Lavră, Pantocrator, Vatoped, Heropotam, Hilandar, Rusicon, Xenofont, Zugrafu, la Patriarhia din Constantinopol, la Ierusalim, Muntele Sinai, la Muntele de pe Stânca Tesaliei, la Ascalon în Siria ş.a.

În ţară, a oferit daruri mănăstirilor, iar pe unele le-a reparat: acoperă cu plumb Tismana, termină Mănăstirea Dealu, ajută Mănăstirea Cotmeana, Visina, Dobrusa, Cozia, aduce icoana Sfântului Gheorghe de la Constantinopol la Mănăstirea Nucet etc. Neagoe Basarab a fost trecut în calendarul creştin ortodox ca sfânt cu prăznuire pentru ziua de 26 septembrie, în aceeaşi zi cu Sfântul Evanghelist Ioan, creatorul celei de a patra Evanghelii.

Relaţiile voievodului cu Braşovul

Lista contribuţiilor voievodului trebuie completată cu mărturiile păstrate încă sub colbul necunoaşterii, în Şcheii Braşovului, la Biserica "Sfântul Nicolae". Relaţiile domnului muntean cu Braşovul aveau două direcţii: Braşovul săsesc şi Şcheii Braşovului. În primul caz acestea erau oficiale, iar în al doilea, aceste relaţii aveau ca aureolă afecţiunea creştină faţă de cei ce aveau nădejde la domn pentru a le fi protejate biserica şi obştea. Voievodul scrie braşovenilor mai multe scrisori, iar într-una din acestea solicită "meşteri să ne facă nişte ceasornice şi nişte tipare". Astfel, înainte de a veni Johanes Honterus la Braşov cu tipar de la Mainz (1539) şi înainte de venirea diaconului Coresi de la Târgovişte (1556), Braşovul dispunea de meşteri tipografi. Voievodul mulţumeşte pentru meşterii trimişi şi mai devreme prin "omul nostru Radu Spătarul" (prezent în documente între 1512 şi 1520).

Contribuţia voievodului la construcţia bisericii din Şchei

În scrisoarea din 24 aprilie 1520, Neagoe invită pe şcheieni să vină la târnosirea bisericii Mitropoliei din Târgovişte. Semnificativ este faptul că toate pomelnicele vechi ale bisericii din Şchei încep prin a-l consemna pe Neagoe, deşi se ştie că biserica exista cu mult înainte - în lemn, din veacurile XI-XII, iar în piatră de la Vlad Călugărul, 1495. Incontestabilă este marea contribuţie a lui Neagoe Basarab la construcţia bisericii, cum mărturiseşte protopopul cronicar Radu Tempea: "căzut-au un cuget bun spre creştinii dintr-acest loc, de merseră la Cinstitul Sfat cu mare rugăciune şi cu mare cinste de la Io Neagoe Voievod din ţara muntenească şi i-au îngăduit Sfatul (n.n. - autoritatea locală) de au zidit şi au ridicat beseareca aceasta de piatră şi cu ajutoriul lui Neagoe Voievod, lângă acesta s-au sculat cu ajutori şi orăşenii de aici, bătrâni şi tineri, bogaţi şi săraci, mici şi mari şi au isprăvit sfântul oltari şi hramul şi clopotniţa cea veche".

În "Introducere la inventarium şi însemnare despre dăruite odoare" de la 1759 se spune: "În această vreme - pe timpul preotului Petru (1514-1521) - s-au sculat oamenii din Şchei cu acest preot şi s-au dus în Ţara Românească la Prea Milostivul Domn, Io Neagoe Vv. Şi s-au rugat pentru Sfânta Biserica Şcheiului. Atunci, Măria sa, ca un milostiv ce vărsa în toate părţile râurile milostivirii spre lăcaşul lui Dumnezeu, au şi scris cărţi la Cinstitul Maghistrat, precum să-i dea voie să facă o biserică de piatră la Şcheiu, trimiţînd şi daruri bogate la Domni şi aşa s-au dat voie ca să facă pă cum îi va plăcea, care după aceea au trimis şi mulţi meşteri, dându-le întâi izvod cum să facă, cari s-au apucat de o au şi făcut-o foarte degrab".

În acelaşi catastif al bisericii întocmit de dascălul şcheian Radu Duma se precizează că Neagoe "n-au putut isprăvi, de vreme ce obişnuita moarte nu l-au lăsat şi au rămas oltariul şi tinda şi clopotniţa neisprăvite". Dascălul cronicar Radu Duma ţine să precizeze în acelaşi catastif, dar la 1761, decembrie 14: "Fondatorul cel dintâi au fost Io Neagoe Voievod, Prinţul Valahii. Făcută iaste în chipul crucii, boltită, pardosită cu pietrii, dinăuntru şi dinafară zugrăvită, acoperită cu ţiglă, are fereşti de sticlă 13, cu fiară pe dinafară, turla are ferestri 12 şi este acoperită cu blehi alb". Neagoe a oferit bisericii şi alte daruri, precum "o cădelniţă mare de argint de la Neagul Voievod (păstrată azi în muzeu) şi "o cădelniţă de la doamna Neaga", mama sa.

În studiul din 1942, A. Mureşianu preia, din cronica lui Francisc Iosif Treusch, informaţia conform căreia muntele Postăvarul de lângă Braşov a fost dăruit şcolii săseşti din Braşov de "un principe valah cu numele Negru Vodă, care este zugrăvit în biserica valahă, cu condiţia ca cinstitul magistrat să permită valahilor clădirea unei biserici", astfel, în toate documentele săseşti de la Braşov, acest munte este numit "Schullerberg". Neagoe Basarab, alături de Vlad Călugărul, Gheorghe Ştefan şi Aron Vodă sunt zugrăviţi în tinda bisericii din Şcheii Braşovului, într-o frescă refăcută de Costin Petrescu în anii de după război (1844-1846), folosindu-se de vechile fresce deteriorate şi păstrate fragmentar. Cronicarul dr. Vasilie Popp, în cronica sa latină din veacul al XVII-lea precizează şi că în biserică era zugrăvit chipul marelui donator Neagoe Basarab.

Pomelnicul întemeietorului

În catastiful ctitorilor bisericii din 1665, descoperit de noi în arhiva istorică a bisericii (încă inedit, nr. inv. 41), găsim însemnată, ca în toate celelalte pomelnice, familia voievodală a lui Neagoe Basarab, ca prim întemeietor al bisericii, fără titlul de Basarab: (lb. slavă) "Pomeneşte Doamne pe Ioan Neagoe Voievod şi pe Doamna Despina şi pe fiul său Teodosie". Lipsesc din pomelnic ceilalţi copii: Ioan, Petru, Ruxandra şi Stana, ceea ce ne face să credem că pomelnicul a fost făcut după dispariţia acestora, singurul moştenitor fiind Teodosie, urmaşul său la tron.

În muzeul din Şchei s-a expus un valoros manuscris scris la curtea lui Neagoe Basarab în 1517 şi dăruit bisericii din Şchei, cuprinzând textul Mineiului pentru luna noiembrie, constând din 223 file, scris din porunca lui Neagoe Basarab, ca şi "Învăţăturile…", limbă slavă de redacţie românească, în care s-a păstrat însemnarea slavonă a autorului aşezată la finalul cărţii: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiiului şi cu săvârşirea Sântului Duh s-a scris această carte în zilele binecredinciosului şi iubitorului de Hristos Ioan Neagoe Voievod şi cu a lui poruncă şi în timpul Preasfinţitului arhiepiscop Kir Macari cel Nou, în cetatea de scaun Tîrgovişte şi a dăruit-o domnul Ioan Neagoe la noua Mitropolie, unde s-a scris (aceasta) în anul 7025 (1517)". Tot din timpul lui Neagoe Basarab se păstrează şi vechea pecete a bisericii, aflată în muzeul şcolii, cu care sunt marcate toate vechile cărţi ale bisericii din Şchei, aşezată şi pe cartea lui Neagoe, ea fiind cunoscută şi de Nicolae Iorga.