Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este sărbătoarea pe care Biserica o dedică îngerilor. Cultul sfinţilor îngeri este destul de dezvoltat în Biserica Ortodoxă şi este încurajat de scrierile Sfinţilor Părinţi. Care au fost motivele determinante pentru existenţa unei singure sărbătoriri majore a îngerilor şi de ce poartă aceasta numele de „sobor“ sunt doar două dintre temele pe care ne-am propus să le detaliem în cele ce urmează.
Numele complet al sărbătorii este Soborul mai-marilor Arhistrategi (căpetenii) Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri. Cu alte cuvinte, în data de 8 noiembrie nu îi prăznuim doar pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci, totodată, toate cetele îngereşti.
Vechimea sărbătorii este de cincisprezece secole, iar la origine a fost doar o prăznuire a Sfântului Arhanghel Mihail. Părintele Ene Branişte afirmă că, în secolul al V-lea, a fost construită o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol şi, iniţial, sărbătorirea era legată de amintirea sfinţirii acestei biserici. Ulterior, sfera sărbătoririi a fost lărgită, fiind „cooptat“ şi Sfântul Arhanghel Gavriil. În cele din urmă, sărbătoarea a devenit o zi de prăznuire a tuturor cetelor îngereşti (Liturgica Generală).
Ne putem întreba acum de ce „Soborul Sfinţilor Arhangheli“? În principal pentru că acest lucru aminteşte de tradiţia care atestă modul în care a pus capăt Sfântul Arhanghel Mihail revoltei îngerilor răi. În momentul în care Satana a căzut împreună cu cei care l-au urmat în răzvrătirea lui, Sfântul Arhanghel Mihail ar fi spus: „Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos, în adînc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ“ (Vieţile Sfinţilor pe luna Noiembrie).
După ce a rostit aceste cuvinte, toate cetele îngereşti au început să cânte cântare de laudă. „Deci această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime“ (Vieţile Sfinţilor pe luna Noiembrie).
Ce ştim despre Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil?
Trebuie să amintim câteva lucruri esenţiale despre fiecare dintre cei doi Arhangheli menţionaţi. Astfel, Sfântul Arhanghel Mihail este cel care a pus capăt căderii îngerilor răi şi, totodată, este unul dintre cei care i-au vestit lui Lot pierirea Sodomei şi Gomorei. I s-a arătat lui Iacov când fugea de mânia fratelui său Isav şi a vrăjitorului Valaam, care voia să blesteme poporul Israel. Tot el este cel care a venit şi l-a întărit pe Iosua, fiul lui Navi, înainte de începerea cuceririi Canaanului. Cât despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acesta este binevestitorul Naşterii Domnului şi al celui mai important prooroc: Sfântul Ioan Botezătorul. El i-a tâlcuit proorocului Daniel viziunile. Tot Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit naşterea Fecioarei Maria. El a hrănit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. În Minei se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la uşa mormântului Mântuitorului şi a şezut deasupra ei. În concluzie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt îngerii cei mai cunoscuţi nouă şi apar foarte des în textele Sfintei Scripturi.
Celelalte sărbătoriri ale Sfinţilor Arhangheli în cursul anului bisericesc
În cursul anului bisericesc mai există patru sărbători cu referire la Sfinţii Arhangheli. Pe 6 septembrie este prăznuită o minune a Sfântului Arhanghel Mihail, săvârşită la Chones, în Colose, din Frigia. A devenit o sărbătoare a întregii Ortodoxii începând cu secolul al XI-lea, odată cu domnia lui Manuil I Comnenul. Celelalte trei sărbătoriri sunt legate exclusiv de Sfântul Arhanghel Gavriil. Două dintre ele sunt denumite Soboare şi sunt prăznuite pe 26 martie, respectiv 13 iulie. Dacă în privinţa celui de-al doilea sobor nu avem detalii prea multe, motivul sărbătoririi pierzându-se cu timpul, primul este, în mod sigur, generat de prezenţa Sfântului Arhanghel Gavriil în sărbătoarea de Buna Vestire. Soborul prăznuit pe 26 martie este foarte vechi, fiind atestat încă din secolul al V-lea şi menţionat în Tipicul Ierusalimului şi al Mănăstirii „Sf. Sava“ (Liturgica Generală). Ultima sărbătorire (de data aceasta, o simplă menţiune, fără slujbă separată) este apariţia Sfântului Arhanghel Gavriil în Adin, o chilie din Sfântul Munte. Cu această ocazie, Sfântul Arhanghel ar fi dezvăluit unui călugăr îmbunătăţit prima parte a Axionului Sfintei Fecioare: Cuvine-se cu adevărat... Serbarea se limitează doar la mănăstirile athonite.
Cultul îngerilor în Biserica Ortodoxă, în trecut şi prezent
În primele secole, cultul îngerilor a fost un subiect destul de controversat, acest lucru fiind cauzat în mod cert de amestecul nepotrivit al gnosticilor. Aceştia le supralicitau în mod forţat puterea, considerându-i intermediari între Dumnezeu şi oameni. Cât despre populaţia păgână, pentru aceştia îngerii erau confundaţi cu diverse divinităţi locale. Ştim că, la evrei, secta eseniană a supralicitat puterea îngerilor, ajungând să refuze din anumite puncte de vedere închinarea directă la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel critică aceste manifestări existente şi în comunitatea din Colose, avertizând: „Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească“ (Col. 2, 18). Rătăcirea eseniană o regăsim aşa cum am spus şi la gnostici, ceva mai târziu. Din această, pricină părerile Sfinţilor Părinţi din primele veacuri sunt destul de diferite privind cultul îngerilor. Sfântul Irineu de Lyon nu recunoaşte existenţa unui cult al îngerilor, în timp ce Origen şi Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful îl susţin. Începând cu secolul al IV-lea, cultul îngerilor cunoaşte o perioadă înfloritoare, dezvoltându-se din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, Canonul 35 al Sinodului de la Laodiceea (343) precizează: „Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie“ (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 248).
Canonul face referire directă la manifestările gnostice şi nu interzice cultul îngerilor. Ca urmare a manifestărilor gnostice şi considerării îngerilor drept intermediari între Dumnezeu şi om, cultul îngerilor căpătase o funcţie fundamentală, uitându-se de relaţia directă între Dumnezeu şi om. În Biserica Ortodoxă, cultul sfinţilor îngeri s-a dezvoltat armonios şi prezintă mai multe forme de exprimare. După cum afirmă părintele Ene Branişte, acestea constau în: „invocarea puterii lor supranaturale în rugăciuni, consacrarea unei zile pe săptămână (luni), slujbele speciale (Acatiste, Canoane), rugăciunile şi imnele compuse de marii imnografi creştini, dar mai ales bisericile închinate lor şi sărbătorile rânduite în cinstea lor.
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, împreună cu toate cetele îngereşti sunt apărătorii noştri, care se străduiesc să ne ajute întru mântuirea noastră. De aceea, trebuie să ne rugăm să ne fie alături în cele ce ne sunt de folos. În definitiv, fiecare creştin trebuie să aibă o evlavie faţă de îngerul său păzitor. Nu mai mare decât rânduiesc învăţăturile Bisericii, aşa cum s-a amintit mai sus, dar nici mai mică. Aşa cum la slujbe ne rugăm împreună cu îngerii, este bine să nu uităm că sunt alături de noi şi în viaţa de zi cu zi.
