Un nou an bisericesc

Ieri am început un nou an bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, cel bisericesc își are începutul la 1 septembrie. Dacă privim calendarul bisericesc, vedem că în fiecare zi îi sărbătorim pe „prietenii și casnicii lui Dumnezeu”, care sunt sfinții. Astfel, zilele anului bisericesc sunt binecuvântate prin pomenirea sfinților, care sunt modelele de urmare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Anul bisericesc începe la 1 septembrie pentru că în această zi ne amintim de crearea lumii din nimic în timp de către Dumnezeu, dar și de începutul propovăduirii Sfintei Evanghelii de către Domnul nostru Iisus Hristos.

Noi trăim în această lume pentru a ne mântui. Acesta este scopul existenței noastre primit prin Taina Botezului. În acest context, anii bisericești sunt timp pentru mântuire, pe care-i primim de la Dumnezeu și în timpul cărora trebuie să dobândim viața cea netrecătoare din Împărăția cerurilor.

La început de an bisericesc, gândurile noastre trebuie să se obiectiveze pe ce urmează să facem pentru sufletele noastre în cele 12 luni care urmează. Să fim prezenți în fiecare săptămână la sfintele slujbe ce se oficiază în biserică, cu precădere în duminici și sărbători. Foarte importantă este și rugăciunea personală, care trebuie să fie zilnică și evident de mai multe ori pe parcursul unei zile. Un aspect major în formarea noastră spirituală este lectura zilnică din Sfânta Scriptură, la care se adaugă și citirea textelor patristice.

Un ortodox trebuie să aprofundeze studiul său legat de cunoaș­terea învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe. În același timp este foarte bine să caute și sfaturile pă­rinților duhovnicești, cu ajutorul cărora să poată pătrunde în profunzimea spiritualității ortodoxe.

Pentru noi, creștinii, zilele anului bisericesc sunt timp dedicat rugăciunii, faptelor bune și mai ales desăvârșirii duhovnicești. Modelele zilnice sunt sfinții sărbătoriți în calendarul bisericesc, care ne arată calea spre sfințenie și viață veșnică. În acest sens, de mare ajutor este lectura zilnică din viețile sfinților, pentru a vedea cum au trăit în Hristos și pentru Hristos cei pe care Biserica îi sărbătorește ca sfinți pe parcursul zilelor anului bisericesc.

Scopul principal al existenței Bisericii este mântuirea celor care sunt membrii ei prin Botez. De aceea, când începem un nou an bisericesc, este important să ne focalizăm eforturile pe obiectivul principal al vieții noastre creștine: mântuirea. În acest sens trebuie să ne gândim zilnic la mântuire și așa ne vom feri de păcate și vom îmbina rugăciunea cu faptele bune.

Acum, la început de an bisericesc, să reflectăm la modul cum ne petrecem zilele vieții noastre în perspectiva mântuirii, cât timp acordăm rugăciunii și cât de des ne spovedim și ne împărtășim, pentru a oferi sufletului nostru hrana necesară mântuirii. Este momentul să ne propunem să sporim timpul acordat creșterii noastre du­hov­­ni­cești. În același timp, să nu uităm să mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.

Anul bisericesc este un timp al mântuirii, când retrăim opera de răscumpărare a neamului omenesc pe care a săvârșit-o Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Toate marile sărbători din cursul anului bisericesc sunt legate tocmai de lucrarea mântuitoare a lui Hristos prin Întruparea, Nașterea, moartea, Învierea și Înălțarea Sa la cer.

La toate aceste momente legate de mântuirea noastră este prezentă și Maica Domnului, sub ocrotirea căreia este pus anul bisericesc, care începe cu o sărbătoare în cinstea ei (8 septembrie - Nașterea Maicii Domnului) și se încheie cu o zi de serbare dedicată tot Sfintei Fecioare Maria (31 august - Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă), și să nu uităm de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august.

Timpul pe care-l trăim urmărind sărbătorile anului bisericesc este unul sacru. Din perspectivă creștină trebuie să avem o vedere mistică asupra timpului prin care trecem dincolo de vremea în care trăim, adică în timpul veșniciei în care trăiesc sfinții în Împărăția lui Dumnezeu. Tocmai de aceea cinstirea zilnică a sfinților pe parcursul anului bisericesc ne transpune în perspectiva veșniciei edenice.

Ne uităm la calendar și remarcăm că zilele anului bisericesc sunt binecuvântate de pomenirea sfinților, care în ziua cinstirii lor s-au născut în Împărăția cerurilor, pentru că noi îi sărbătorim în ziua mutării lor din lumea aceasta. Noi nu cinstim moartea lor, ci nașterea lor în ceruri, adică începutul vieții lor netrecătoare din Rai. De fapt, nu cinstim ziua morții lor, ci ziua în care începe veșnicia lor în Împărăția cerurilor, la care vrem să ajungem și noi, creștinii orto­docși. Cinstindu-i în fiecare zi pe sfinți, sărbătorim triumful vieții asupra morții, al sfințeniei asupra păcatului aducător de suferință și moarte.

Fiind la început de an bisericesc, este bine să ne obiectivăm existența noastră temporară în perspectiva vieții veșnice la care suntem chemați de Hristos prin Învierea Sa, care ne-a deschis Raiul închis de păcatul lui Adam.

Citim zilnic viețile sfinților care s-au învrednicit de veșnicia Raiului și încercăm să le urmăm exemplul pentru a ajunge și noi la mântuire și viață veșnică. Din acest punct de vedere, zilele anului bisericesc sunt trepte către Rai pe care urcăm urmând modelul pe care ni-l oferă în fiecare zi sfinții pe care-i cinstim, conform calendarului bisericesc.