Luna martie, perioadă dedicată femeii și meritelor sale în societate, a fost bun prilej pentru Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași de a vernisa o expoziție dedicată unei doamne care a marcat istoria învățământului universitar românesc. Vera Myller, matematician reputat, asemeni soțului său, Alexandru Myller, a fost cea dintâi femeie profesor universitar din România și cea dintâi femeie care a votat din istoria noastră.
Periplul printre fotografiile și documentele expuse în sala principală a Muzeului Academic din Iași, legate de viața profesoarei Vera Myller (1880-1970), e ca o întoarcere la valorile fondatoare ale învățământului universitar de la noi. O privire în trecut, reconstituită cu multă sensibilitate de curatoarele Petronela Buruiană și Iana Balan, care ne ajută să descoperim o figură exemplară, dar mai ales un timp al eleganței, al demnității, al dedicării pentru știință, al rigorii în viața de universitar.
Brevete acordate de Consiliul de Miniștri pentru activitatea științifică și didactică, fotografii de la congresele internaționale ale matematicienilor, decizii de numire în diverse funcții didactice, diplome de absolvire ale diferitelor etape de studii, fotografii-document ilustrând mici crâmpeie din viața personală a Verei Myller - toate reconstituie traseul profesional al unui universitar de mare ținută intelectuală, de la începutul secolului XX. „Familia Myller este una dintre puținele familii de universitari care și-au donat arhiva către instituțiile păstrătoare de documente, de valorificare a acestora. O parte din această arhivă se află la Muzeul Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, alta la Arhivele Naționale din Iași și mai există câteva documente și în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Ne-am gândit ca în această lună, în care se celebrează și Ziua femeii, să omagiem o profesoară, prima numită în învățământul superior din România. Nu sunt prea multe informații și nici documente despre viața personală a soților Myller și cred că acest aspect ar merita o cercetare separată”, a explicat pentru „Ziarul Lumina” Petronela Buruiană, muzeograf la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
O rusoaică atașată de Iași
Născută la Novgorod, în Rusia, la 1 decembrie 1880, în familia medicilor Olga și Evgheni Lebedev, Vera avea să manifeste o aplecare deosebită spre studiu și mai ales spre cunoașterea matematicii, a științelor exacte. Dovadă stă diploma de absolvire „cu medalie de aur” a învățământului secundar, la Novgorod. A absolvit strălucit și Universitatea din Petersburg, în cadrul Şcolii Superioare de Femei, apoi și-a luat licența și doctoratul în matematici la Göttingen, în Germania, unde l-a cunoscut și pe viitorul soț, românul Alexandru Myller. După o perioadă de un an, în care a profesat ca asistent universitar al Universităţii din Petersburg (1906-1907), în urma căsătoriei, s-a mutat în România, la București, unde Alexandru Myller era conferenţiar de algebră superioară la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii. La Iași, s-au mutat în 1910 și au rămas aici până la sfârșitul vieții. Au locuit în Copou, într-o casă cu grădină, pe Aleea Alexandru Ghica Vodă, în apropierea universității, iar vacanțele și le petreceau, probabil, și în casa de la Movileni, din apropierea Iașiului, unde își cumpăraseră o proprietate.
Ascensiunea Verei Myller în plan profesional a fost, după mutarea la Iași, una firească, având în vedere rezultatele de excepție cu care își terminase studiile. Istoricul Cătălin Botoșineanu, arhivist la Arhivele Naționale Iași și specialist în istoria învățământului universitar din România, a urmărit, într-un studiu publicat în revista „Historia Universitatis Iassiensis” din 2011, parcursul numirii Verei Myller profesor la universitatea din Iași, în contextul în care, în epocă, problema selecţiei elitelor interfera cu aceea privind drepturile civile şi politice ale femeii: „Numirea unei femei profesor universitar a dat naştere, în România anilor 1916-1918, la numeroase discuţii legate de interpretarea legislaţiei învăţământului superior şi mai ales a Constituţiei din 1866. Potrivit acestora, un profesor universitar (cazul doar al profesorilor agregaţi şi titulari) intra în Colegiul universitar, în cadrul căruia se vota reprezentantul universităţii în Senatul României. Prin urmare, calitatea de profesor universitar avea ataşată şi însărcinarea de alegător. Dar, întrucât Constituţia României din 1866 acorda dreptul de vot doar bărbaţilor, numirea unei femei într-o asemenea demnitate a creat o serie întreagă de complicaţii juridice şi administrative”.
La 30 noiembrie 1910, Vera Myller a devenit docent al Facultăţii de Ştiinţe din Iași, iar din ianuarie 1916, a fost încadrată conferenţiar titular la Catedra de matematici elementare. Candidatura și obținerea titularizării pe postul de profesor universitar, fapt nemaiîntâlnit în epocă pentru o femeie, au fost susținute de o serie de profesori din cadrul Facultății de Științe și de Senatul universității reunit în 21 martie 1916, în baza „meritelor candidatei, acestea fiind apreciate şi în «lumea ştiinţifică internaţională»”, după cum reiese din studiul istoricului Cătălin Botoșineanu. Prin numirea Verei Myller, explicau susținătorii acesteia, urma „să se deschidă şi femeii porţile largi tuturor ramurilor de activitate”. Printre argumente era amintit și faptul că existau deja precedente în lume, în acest sens: Sofia Kowaleskaia, la Universitatea din Stockholm - prima femeie profesor în matematici din lume şi profesoara Marie Curie, la Universitatea din Paris. În ciuda susținerii, ministerul de resort a amânat soluționarea cazului Vera Myller până în 1918, când, la 16 noiembrie, a fost numită, prin decret regal, profesor titular la Catedra de teoria funcţiilor, devenind astfel prima femeie care a ocupat această poziţie în sistemul universitar din România. Grație acestei poziții, a fost și prima femeie din România care a votat, la alegerile din 1920.
A avut o carieră remarcabilă, fondând, împreună cu soțul său, profesorul Alexandru Myller, Seminarul de Matematică al universității ieșene, care astăzi poartă numele acestuia. Soții Myller au creat aici o școală importantă de matematică, cu rezultate care au reverberat în formarea multor generații de matematicieni. Vera Myller a ieșit la pensie în anul 1948.
Premiere ieșene privind accederea femeilor în funcții considerate apanajul bărbaților
Unele semnale privind accesul femeilor la poziții considerate de societate ca fiind exclusiv masculine au mai existat la Iași înainte ca Vera Myller să devină prima femeie profesor universitar. Prima femeie cu doctorat în medicină, în 1896, fusese Eliza Botez. În anul următor, la Facultatea de Litere, s-a înregistrat o altă premieră - Ana Mănăstireanu-Botta devenea prima studentă care a primit acceptul de a audia cursuri (studentă audientă).
Înainte de 1918, în universitate, au existat, de asemenea, câteva angajate pe anumite poziții: Adriana Burada a fost asistenta profesorului N. Costăchescu la Laboratorul de chimie minerală, iar Elena Lupu, şefa de lucrări a lui L. Cosmovici la Laboratorul de fiziologie.
Cea de-a doua femeie profesor universitar din România a fost Elena Densușianu-Pușcariu, numită la Facultatea de Medicină din Iași în 1922. Aceasta a fost prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România și prima femeie profesor la o clinică de oftalmologie din lume.
