Victor T. Năstase, figură esențială a învățământului farmaceutic ieșean

Continuăm seria documentarelor dedicate istoriei medicinei cu evocarea unei figuri pe cât de discrete în viața publică, pe atât de prolifice în viața profesională: profesorul Victor T. Năstase. În istoria învățământului farmaceutic ieșean, figura lui se distinge clar, atât pentru rigoarea și modul în care a îmbogățit programa acestei facultăți, cât mai ales prin rezultatele cercetărilor întreprinse în laborator. A fost parte din echipa care a inventat Cicatrolul, un unguent produs și folosit și astăzi pentru cicatrizarea rănilor.

În 2 iulie 1926, se năștea la Dodești, în județul Vaslui, în familia învă­ță­torilor Teodor și Ioana Năstase, Victor, al doilea băiat. Crescut și ­educat în spiritul impus de cei doi dascăli, a fost mereu aplecat spre studiu, spre cunoaștere. În copilărie, a fost și martorul campaniei de cerce­tare sociologică inițiată de Dimi­trie Gusti și coordonată de Victor Ion Popa în satul său natal. Această experiență i-a întărit principiile deja insuflate de părinți: rigoarea, munca în echipă, lucrul bine făcut.

A urmat cursurile liceale la Bârlad, în vremuri tulburi, de război, absolvind în 1945. În paralel, în perioada 1942-1944, a urmat pregă­tirea premilitară, fiind și mobilizat pe front pentru o perioadă scurtă. Studiile universitare le-a urmat apoi la Iași, în vremuri și mai grele. În 1951, când finaliza Facultatea de Farmacie a Institutului de Medicină și Farmacie, azi Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Gri­gore T. Popa”, capitala Moldovei era, așa cum mi-a povestit într-un interviu din 2019, „afectată pe trei sferturi” de bombardamente din cel de-Al Doilea Război Mondial. A parcurs toate gradele și treptele profesionale, de la cel de preparator universitar până la cel de profesor. În planul cercetării, a parcurs, de a­se­menea, toate treptele specifice, specializându-se în chimie sanitară: cercetător științific, chimist principal, apoi chimist sanitar expert.

De o discreție aproape totală în planul vieții publice, Victor T. Năstase și-a canalizat toată atenția și priceperea spre munca didactică și de cercetare. Tăcerea sa a fost dictată și de context - se trăgea ­­dintr-o familie cu origini considerate de regim nesănătoase. A făcut muncă de cercetare temeinică, publicând peste 192 de lucrări pe teme legate de poluarea mediului - apă, aer, sol, alimente, plante și produse farmaceutice,  cauzată de emanațiile industriale și de utilizarea unor substanțe chimice de sinteză în mod nerațional. Timp de 19 ani, în paralel cu activitatea didactică a fost cercetător științific principal la Institutul de Igienă Iași.

Microfabrică de medicamente

În istoria UMF Iași, figura lui rămâne una luminoasă mai ales pentru felul în care, ca decan al Facultății de Farmacie (1976-1984), a reușit să modernizeze această facultate și, în condițiile complicate ale perioadei, s-o facă să funcționeze la standardele cele mai înalte. „Am vrut să ridic ni­ve­lul de activitate al facultății și să extind cumva această activitate nu numai pe linie didactică, ci și pe linie de cercetare, pe linie de producție. Așa am reușit să în­ființez, în 1977, laboratorul în care am produs medicamente, pe care le dădeam contracost farmaciilor. Acolo am realizat patru brevete de invenție: pentru un me­di­ca­ment, pentru un reactiv pentru biochimie și pentru două substanțe medicamentoase care puteau fi combinate pentru a obține un me­dicament final. Timp de 10 ani am făcut producție intensă. A fost o microfabrică de medicamente. Lucram cu profesorii și studenții din facultate”, povestea profesorul Victor T. Năstase într-un interviu acordat Ziarului Lumina în 2019.

Laboratorul a funcționat până în 1989, iar una dintre marile reușite ale muncii în echipa coor­donată de profesorul Năstase a fost inventarea și brevetarea Cicatrolului, un unguent eficient pentru refacerea țesuturilor în caz de arsuri, care încă se produce și astăzi la Antibiotice Iași. Tot pentru ridicarea standardelor facul­tă­ții a redactat, în 1974, primul Curs de Chimie sanitară din istoria învățământului medical ieșean.

Cercetător al calității apelor

Încă de la începutul carierei sale a fost preocupat de studiul apelor din zona Moldovei. Împreună cu profesorul Gheorghe Ghimicescu (1906-1981, mare chimist român, profesor universitar) a analizat, timp de doi ani, apele minerale din izvoarele de la Slănic Moldova. Mai târziu, în calitate de chimist expert, a muncit mult la cercetarea fizico-chimică a bazinelor naturale de apă, realizând studii și analize pentru apele râurilor Moldova, Siret, Trotuș, Bistrița, Jijia, Prut, Bahlui, în scopul evaluării gradului de poluare al acestora. Cerce­tări similare a realizat în perioada 1957-1970 și în ceea ce privește lacurile de acumulare Izvorul Mun­­telui (Bicaz) și Stânca-Cos­tești (pe râul Prut).

Vreme de un deceniu a făcut cercetări asupra fluviului Dună­rea, în zona Brăila-Marea Neagră, „în vederea stabilirii condițiilor calitative ale apei acestuia, eventualele poluări chimice pe acest traseu, precum și eventualele po­sibilități de utilizare a apei acestui fluviu”, după cum arată într-un memoriu de activitate publicat în 2020. Rezultatele acestui studiu au rezolvat multe probleme practice în acea zonă. Tot în zona Dobrogei a studiat posibilitatea ali­men­tării cu apă potabilă în Delta Dunării.

Și nivelul de radioactivitate a apei l-a preocupat constant, moni­torizând și analizând ani la rând radioactivitatea naturală a râu­ri­lor din Moldova.

Profesor emerit al UMF Iași

Dincolo de o viață profesională trăită cu multă pasiune și dedicare a stat omul Victor T. Năstase - inte­lectualul rafinat, distins, blând și manierat. Discreția din timpul activității de profesor și cercetător a fost compensată printr-o deplină recunoaștere a calităților și meri­te­lor sale în ultima parte a vieții. A primit distincția de Profesor Emerit din partea UMF Iași, titlul de Ceatățean de onoare al municipiului Iași, medalia „Crucea Comemo­rativă a celui de-Al Doilea Război Mondial 1941-1945” și titlul de gene­ral de brigadă în retragere. A murit la 10 decembrie 2020, la Iași.

La Biblioteca UMF Iași există și poate fi consultat Fondul „Victor Năstase”, instituit chiar de profesor, care cuprinde cărțile, documentele și lucrările sale. Toate, adunate, vorbesc despre o viață pusă în slujba profesoratului și a cercetării în domeniul farmaciei.